Search
Close this search box.

Duminica a 14-a de peste an (B) – 3 (predică pentru copii)

 

Ez 2,2-5

2Cor 12,7-10

Mc 6,1-6

Sfântul Ioan Bosco le-a povestit într-o seară copiilor săi o istorioară cu o semnificație profundă, istorioară pe care aș dori să v-o spun și eu vouă.

Doi călugări obișnuiau ca, înainte să meargă să recite rugăciunea de dimineață în cor, să se spovedească unul altuia. Într-o noapte, diavolul a vrut să își bată joc de ei, așa că la ora fixată s-a dus să bată la ușa unuia dintre cei doi frați, invitându-l să coboare în biserică. Fratele, crezând că a fost chemat de coleg, s-a dus și, ajuns în cor, a văzut pe cineva care, ciudat la înfățișare, în îmbrăcăminte, în mers, părea a fi în întregime colegul său și se îndreptă spre confesional. S-a apropiat de ferestruică pentru a se spovedi, așa cum obișnuia. În timp ce mărturisea niște păcate, spre uimirea lui a auzit răspunzându-i-se: „O! Nu-i nimic, nu-i nimic!” Totuși, continuând mărturisirea și spunând o lipsă mai semnificativă, a auzit glasul confesorului care continua să repete: „Nu-i nimic, nu-i nimic!” Atunci, gândindu-se să nu fie o cursă, și-a făcut semnul crucii și imediat glasul confesorului s-a stins. A pus o întrebare, dar nu i-a răspuns nimeni. A privit confesorul, adică diavolul, dispăruse.

Copilașii mei, țineți minte că obișnuitul cuvânt pe care îl folosește diavolul când vă împinge la rău este: „O, nu-i nimic!” Despre unele prietenii periculoase pe care superiorii nu le aprobă spune: „O, nu-i nimic!” Uneori se fură ceva, iar diavolul repetă: „O, nu-i nimic!” Despre acele neascultări la unele porunci: „O, nu-i nimic!” Când unele dubii grave pe care le avem în privința unor acțiuni sau a unor gânduri și pe care ne este rușine să le spunem preotului: „O, nu-i nimic!” Nu vă spun să considerați grave lucrurile ușoare, ci vă pun în gardă: nu îl ascultați pe diavol când vă repetă că nu-i nimic.

În textul evangheliei pe care tocmai l-am auzit astăzi, cui credeți că, diavolul le-a șoptit aceste cuvinte, aceste îndemnuri de refuz? Locuitorilor din Nazaret, din orașul natal al lui Isus, unde copilărise Isus. Dar să vedem mai exact despre ce a fost vorba. Care îmi poate spune?

În textul evangheliei pe care l-am citi astăzi, am putut auzi cum Isus s-a întors în locul său natal. Care era locul natal al lui Isus? Era Nazaret. Însă Isus nu s-a întors singur ci împreună cu discipoli săi. Când a ajuns la Nazaret, ce a făcut Isus, unde s-a dus? S-a dus Imagini pentru jesus in nazareth synagogueacasă să o vadă pe mama lui, Maria? Nu, ci s-a dus direct la sinagogă datorită faptului că era zi de sabat. Ca nou venit oameni -au lăsat pe Isus să citească din lege și să o interpreteze. Isus a dat dovadă de atâta înțelepciune încât consăteni lui au început să se mire de unde a căpătat Isus atâta putere și înțelepciune. Începând totodată să se scandalizeze și să își spună între ei istoria lui și a familiei sale. Însă Isus, văzând respingerea lor, necredința de care dădeau dovadă, le-a spus că Un profet nu este disprețuit decât în patria lui, printre rudele sale și în casa lui. După care a plecat de acolo.

Aceste text evanghelic, ne arată cât de greu a fost și pentru Isus vestirea evangheliei, cât de greu a fost pentru Isus să răspândească vestea cea bună tuturor, că Dumnezeu îi iubește nespus, indiferent propriile lor acțiuni, fapte.

Însă apare întrebarea, dacă Isus a venit să aducă iubirea lui Dumnezeu, de ce a fost refuzat, de ce nu a fost ascultat de către oameni, de către proprii lui consăteni?

Răspunsul este unul simplu, Isus a fost refuzat din două motive.

Primul motiv e pentru că iubirea lui Dumnezeu cere dreptate, respect, ospitalitate, fraternitate, libertate cu toți, indiferent că sunt păcătoși sau bolnavi sau marginalizați, lucruri care cer eforturi considerabile din partea noastră. Însă, toate aceste lucruri nu erau plăcute consătenilor lui Isus.

Al doilea motiv e faptul că Isus a fost refuzat datorită bunătății sale și a dorinței unei religii mai adevărate, mult mai concrete. Mai exact, că iubire pe care o avem față de Dumnezeu trebuie demonstrată față de oameni, față de toți cei din jurul nostru, față de toți cei nevoiași, care au nevoie de cuvântul nostru blând, care au nevoie de mâinile noastre pentru a bea un pahar de apă sau pentru a mânca ceva, de tot ceea ce putem noi oferi pentru a le putea alina suferința, durerea.

Din moment ce Isus a fost refuzat de către cei din locul său natal, de către toți ce apropiați lui, întrebarea mea cu care doresc să închei astăzi este, îl vom refuza și noi? Îi vom mai provoca și noi o suferință în plus lui Isus, prin refuzul nostru? Amin

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04, 05,

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp
Email

Articole asemanatoare

//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?