Mt 19,13-15
Isus în textul evangheliei de astăzi, le va spune apostolilor care îi opreau pe copii să meargă la el, Lăsați copii și nu-i opriți, să vină la mine, căci împărăția cerurilor este a acelora care sunt ca ei.
Putem observa că Isus era supărat, nervos, însă nu era supărat pe copii sau pe cei care i-au adus pe copii la el. El era supărat pe proprii săi discipoli. Fără îndoială e faptul că discipoli doreau să îi țină deoparte de Isus pe copii gălăgioși.
Cineva spunea că copii erau o componentă neglijabilă a societății iudaice. Ei nu aveau nici o putere socială. Însă Isus nu doar că le acordă o importanță și binecuvântarea sa, ci le demonstrează discipolilor săi că iubirea lui Dumnezeu e la fel de mare pentru toți, inclusiv pentru copii. Nimeni nu e lipsit de importanță în fața lui Dumnezeu. Isus ba chiar îi arată, pe acești copii ca modele de apartenență la împărăția lui Dumnezeu. Copii sunt exemplele sale asupra modului în care să acceptăm vestea cea bună a iubirii lui Dumnezeu, cu o atitudine deschisă, simplă și umilă.
Prin acțiunile sale, Isus ne mai învață, pe noi toți, valoarea numită spiritul de copil. Asta nu înseamnă că va trebuie să fim copilăroși în modul în care avem de-a face cu oameni. Ci înseamnă că trebuie să fim asemenea copiilor în relația noastră cu Dumnezeu, astfel încât să ne apropiem de el cu credință și încredere. Va trebui să îl tratăm pe Dumnezeu ca Tatăl nostru preaiubit. Va trebui să avem încredere deplină în iubirea pe care Dumnezeu o are față de noi. În același timp, va trebui să nu fim pretențioși în ceea ce ne privește pe noi sau realizările noastre.
