Mt 19,13-15
Se spune că un preot a arătat la un moment dat, grădina sa unui om care nu își lăsa copii să participe la orele de catehism. Ca scuză, el dorea să aștepte până aceștia creșteau mari ca să decidă ei înșiși ce doresc să facă. Grădina era plină de buruieni ce au acoperit roșiile, castraveți și cartofi. Omul a remarcat cu un dezgust, Grădina asta e de-a dreptul penibilă. Însă preotul a răspuns zâmbind, Doresc să aștept până când legumele au ocazia să decidă pentru ele însele ce vor să facă.
În textul evangheliei de astăzi, vom auzi cum un copil dorea să se apropie de Isus însă era oprit de către discipoli. În acele timpuri, femeile și copii nu aveau nici o importanță socială. În orice caz, Isus a demonstrat că iubirea lui Dumnezeu îi cuprinde pe toți, inclusiv copii și cei etichetați ca fiind cei mici. Cu toți au drepturi egale, drepturi pe care societatea trebuie să le protejeze și să le cultive, drepturi precum, educația, mediu înconjurător curat, hrană fizică dar mai ales spirituală.
Textul evanghelic mai scoate în evidență și importanța atitudinii, aceleia asemănătoare copiilor. Interesant e faptul că Isus nu face din această atitudine o condiție sau o cerință pentru apartenența la împărăția cerurilor. El spune doar atât, că Împărăția cerurilor deja aparține celor care sunt asemenea celor mici. Celor care nu intră cu forța în împărăția cerilor iar asta fiindcă împărăția deja și-a făcut o locuință naturală în ei înșiși.
De aceea, să îl rugăm pe Domnul, ca să ne ajute să devenim maturi atât fizic cât și spiritual, să rămânem asemenea copiilor, simpli și umili, ca astfel să ne apropiem tot mai mult de prezența sa iubitoare.
