Lc 11,5-13
În textul evangheliei de astăzi vom asculta o parabola care ne va vorbi despre perseverența în rugăciune. Parabola prietenilor în miez de noapte este o asigurare a faptului că rugăciunea este întotdeauna ascultată dar și încurajare la rugăciune. Sfântul Alfons de Liguori a spus că profetul Isaia ne asigură că imediat ce Domnul ne aude rugăciunea se umple de compasiune față de noi. El nu ne lasă să strigăm la el prea mult și ne răspunde imediat și ne oferă ceea ce am cerut. Profetul spunea că Tu nu vei mai plânge. [Domnul] va fi îndurător la glasul strigătului tău: când te va auzi, îţi va răspunde (30,19).
Cineva spusese că Domnul întârzie uneori să ne acorde ceea ce am cerut în rugăciune sau nu ne dă deloc, iar asta fiindcă nu mereu primi tot ceea ce am cerut. Dacă el întârzie, este datorită faptului că ne iubește și că dorește să ne testeze credința și încrederea pe care o avem în el, sau dorința noastră nu este ceea ce avem nevoie cu adevărat sau el dorește să ne acorde ceea ce am cerut într-un mod care depășește până și cele mai mari așteptări ale noastre, asemenea sfintei Monica, a cărui rugăciune a fost îndeplinită abia după 33 de ani.
Când perseverăm în rugăciune nu înseamnă că Domnului trebuie să i se reamintească de nevoia noastră, a te ruga mereu nu înseamnă că poți schimba planul și voința lui Dumnezeu ci rugăciunea noastră continuă ne acordă timp în care să creștem în credință și siguranță că suntem copii lui Dumnezeu. Abia atunci vom fi capabili să vedem ceea ce iese din mâinile sale, ceea ce am cerut și dorim de la el.
