Mc 9,41-50
În textul evangheliei de astăzi, vom auzi descrierea sării făcută de Isus, descriere care nu e așa ușor de înțeles. Căci fiecare va fi sărat cu foc….Sarea este bună. Însă dacă sarea devine nesărată, cum îi veți reface gustul? Să aveți sare în voi și să trăiți în pace unii cu alții! În lumea antică, nivelurile de sare erau adesea plasate în partea cea mai de jos a pământului, tocmai pentru a aprinde focul. Pe lângă faptul că sarea e un bun conservator și condiment, sarea e și un bun catalizator. De fapt, cu toți știm că orezul se gătește mai bine dacă se adaugă un pic de sare deasupra.
Isus pare să îi îndemne pe discipoli să facă o diferență în lume, asemenea sării ce poate aprinde focul. Creștinul este un aprinzător de foc. În prima parte a capitolului 9 din evanghelia lui Marcu, putem citi că Isus se prezintă pe sine însuși ca cel mai bun exemplu de persoană sărată cu foc, ce trebuie să sufere, să moară și să învie din nou. Apoi Isus a adresat o provocare similară ucenicilor săi, Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine, însă, îşi va pierde viaţa pentru mine şi pentru evanghelie o va salva.
Ce are de câștigat cel care câștigă lumea întreagă însă își pierde viața? Astăzi, sunt creștini în alte părți ale lumii care își pierd viața la propriu, pentru Isus. Denunțăm violența de care au parte, ca fiind rea. Însă ei sunt adevărați discipoli ai lui Isus, sarea cu foc. De aceea va trebui să ne rugăm ca sângele vărsat de ei să aprindă focul ce va face lumea un loc mai bun.
