In 18,1-19,42
Viața e o continuă serie de morți. Intrăm în viață plângând. Odată cu moartea copilăriei urmează adolescența. Mai târziu, renunțăm, schimbăm mai mulți parteneri pentru a putea deveni mai bogați în iubirea față de soțul sau soția și copii. Odată cu îmbătrânirea începe să ne moară și vitalitatea, și ușor, ușor încetăm să mai reușim să facem unele lucruri. Întotdeauna moare ceva, întotdeauna ceva moare în noi. Suntem puși la un continuu test, însă acesta este modul în care creștem. Prin credința născută în suferință creștem, până când sufletul nostru înflorește pentru veșnicia ce ne așteaptă.
Despre asta este vorba în pătimirea Domnului. Cristos a trecut testul suprem de credință pe cruce, victorie cu care a reușit să restaureze lumina în lume, lumină pierdută în urma căderii primilor noștri părinți. Astfel a înlăturat păcatul original, strămoșesc. Prin aceiași credință și iubire și noi vom putea muri pentru sine, pentru a putea aduce lumea înapoi la viață.
Astăzi este vinerea sfântă a pătimirii și a morții Domnului, zi în care ne amintim de moartea lui Cristos, a Cuvântului făcut Trup, pe Cruce. Această vinere este sfântă pentru faptul că mântuirea noastră în sfârșit s-a realizat. Cerul s-a deschis pentru noi. Păcatul, căderea primilor noștri părinți a fost înlăturată iar asta datorită venirii, sosirii unui mântuitor atât de minunat după cum ne spune și cântecul Exultet ori Preconiul pascal.
În momentul în care vom privi la cruce, în cadrul ceremoniei de astăzi, vă invit, ca în acel moment să ne întrebăm pe noi înșine, ce înseamnă crucea pentru noi. Care este răspunsul nostru dat jertfei lui Cristos care ne-a oferit în dar mântuirea? Iar asta fiindcă mulți dintre noi, creștini, ne lăsăm credința în Dumnezeu pentru mai târziu, pentru un anumit timp sau loc. Cu toți știm că acest gest este unul greșit. Iar asta fiindcă credința noastră trebuie să pătrundă viața noastră în toate aspectele ei și întotdeauna. Însă cum putem face aceasta? Un mare predicator, într-una din omiliile sale a spus că, Haide-ți să facem ca această Vinere Sfântă să fie cu adevărat una bună, sfântă, să fie sfântă prin a face bine, prin a face binele. Vinerea sfântă nu a fost o oarecare Vinere ce a avut loc acu mai bine de 2000 de ani. Vinerea sfântă e astăzi, și în fiecare zi, când ne amintim cu recunoștință de iubirea personală a lui Isus pentru noi și răspunsul pe care noi ar trebui să îl dăm prin trăirea unor vieți bune, sfinte, care să se reverse în iubirea față de cei din jurul nostru, mai ales față de cei mici.
Ritualul împărtășaniei și a adorării ori venerării Crucii sunt părți importante în cadrul ceremoniei de astăzi, din această Vinere Sfântă. Adorăm crucea fiindcă este simbolul special al lui Cristos însuși care este Dumnezeu. În timp ce vom privi la Cristos mort pe cruce, vom privi totodată la apropierea învierii sale.
Voi încheia prin a vă spune că aceasta este mântuirea și că noi am fost salvați, mântuiți de el. Tot ce mai putem face e să ascultăm și să medităm în tăcere la faptul că Isus, a murit pentru mine, a murit pentru tine, a murit pentru noi toți. Să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru acest dar al iubirii sale și să ne ajute să trăim roadele darului său în toate zilele vieții noastre. Amin
