Fap 2,1-11; Ps 103;
Rom 8,8-17;
In 14,15-16.23b-26
Dragi copii, iubiți credincioși, astăzi voi începe prin a vă relata o mică legendă, despre sfântul apostol Petru și despre mama sa.
Într-o zi, sfântul Petru i se plânse Domnului că mama sa nu este cu el în paradis.
“Credeam că merit – spuse el – ca și ea să fie aici! Însă, incredibil și dureros de spus, este în iad. Și bătrânul Petru plânge ca un copil și pentru el paradisul nu este paradis, pentru că lipsește mama sa. Domnul, care înțelege și compătimește, poruncește unui înger să coboare în iad să o aducă pe bătrâna mamă a celui mai mare apostol. Îngerul a coborât în iezerul blestemat până în adânc, în timp ce o mulțime de condamnați întind mâinile spre el, apoi o ia în zbor pe femeie și își înalță aripile.
Zboară încet, pentru ca sfântul Petru să vadă că de mama lui s-au agățat multe suflete, care formau un lanț. El era bucuros că urcă împreună cu ea și alții pentru a îmbogăți paradisul, dar femeia nu e de aceeași părere.
Sfântul Petru strigă către mama lui să nu fie egoistă; dar femeia ori nu aude ori nu vrea să audă. Alte suflete au căzut înapoi în iad, respinse de ea, în timp ce zborul îngerului devine și mai obositor.
Nu a mai rămas agățat de mama lui Petru decât un suflet; apostolul strigă: “Mamă, nu fi crudă, lasă-l să urce cu tine spre lumină”. Dar femeia și-a scuturat de pe umeri și ultimul suflet, lăsându-l să cadă.
În acel moment, aripile îngerului s-au oprit, ca blocate de o greutate insuportabilă, Și purtătorul ceresc începe să coboare cu bătrâna, care la un moment dat se abandonează destinului ei trist”.
Ei bine, motivul pentru care am început cu această legendă, e pentru a vă face să înțelegeți ce fel de inimă trebuie să aibă Biserica, dacă dorește să îi îmbrățișeze pe toți oameni pentru a-i aduce la mântuire. Și un lucru e clar, că nu cu inima egoistă a mamei lui Petru care a vrut să urce doar ea în rai. Ci cu care inima? Cu inima mamei noastre cerești. Adică cu inima mamei noastre Maria.
Bun, dar ce treaba are aceasta cu ziua de astăzi, cu sărbătoarea de astăzi? Ce sărbătorim astăzi? Astăzi celebrăm momentul în care Duhul Sfânt a coborât asupra discipolilor adunați în rugăciune, dându-le totodată curajul și forța și îndrumarea necesară de a duce mai departe opera lui Cristos. Cum mai este cunoscută această sărbătoare? 
Rusaliile. Apoi ce anume mai sărbătorim pe lângă Rusalii? O zi de naștere, o zi de naștere extrem de importantă. E ziua de naștere a Bisericii. Adică este ziua noastră a tuturor. Așa că La Mulți Ani!
Din moment ce astăzi este ziua de naștere a Bisericii, și din moment ce Duhul Sfânt este cel care a îndrumat-o și a avut grijă de ea încă de la nașterea ei. Atunci ceea ce va trebui noi să facem e de a ne ruga Duhului Sfânt, ca s aibă în continuare grijă de Biserică, să o ajute să aibă mereu o inimă iubitoare și grijulie față de toți oameni, o inimă asemenea inimii mamei noastre cerești Maria. O inimă care să ne transforme pe toți, într-o singură familie, într-un singur trup, din moment ce cu toți suntem frați, toți suntem fii ai lui Dumnezeu. Să îl rugăm pe Duhul Sfânt astăzi să îi aduce pe toți oameni, creștini sau ne-creștini într-o singură și mare familie.
În încheiere vă invit pe fiecare să ne luăm o hotărâre, o hotărâre pe care să o respectăm și să o punem în practică de azi înainte. Adică, Din moment ce apostolii au primit o dată cu Duhul Sfânt și puterea de a ridica toate păcatele lumii, de a unii și de a alunga ura, atunci noi ce putem face pentru a răspândi, oriunde ne-am afla, iubirea și înțelegerea între părinți, frați, ori prieteni? Amin.
