Fap 2,1-11; Ps 103;
Rom 8,8-17;
In 14,15-16.23b-26
E uimitor faptul, cum Duhul Sfânt, prin anumiți sfinți, încă vine la noi după 2000 de ani și ne inspiră. Oameni precum Fericitul Ieremia, Anton, Vladimir, Francisc sau Petru și Paul, încă ne inspiră iar asta fiindcă ei înșiși au fost umpluți de Duhul lui Dumnezeu care nu are nici timp și ale cărui efecte sunt permanente. Însă acest fapt este valabil și în oameni buni în general, fiindcă Duhul este prezent în lumea întreagă, în oameni precum Nelson Mandela sau Martin Luther King și alți asemenea. Un lucru e clar, că cu toți vom lăsa în urmă o moștenire de bine ori de boală. De aceea va trebui să ne rugăm mereu, ca mama noastră cerească Maria, cea mai mare dintre sfinții, care au trăit în totalitate în duhul sfințeniei, să ne ajute, în ciuda căderilor noastre naturale, să ne ajute să rămânem umili, să ne ajute să împărtășim acest spirit al credinței, bunătății și al blândeții, celor care vin după noi.
Astăzi, celebrăm cea de-a doua zi a sărbătorii Rusaliilor, celebrăm momentul în care Biserica a luat naștere. Un alt motiv de bucurie e momentul în care celebrăm această sărbătoare, adică vara, fiindcă venirea Duhului Sfânt a fost o adevărată vară pentru întreaga lume. Cea de-a treia persoană a Preasfintei Treimi este cheia întregii ardori, înflăcărării din viața creștinului, a bisericii dar mai ales a lumii. Asta să fie oare ceea ce dorim să spunem prin Duhul Sfânt? Cel mai bine îl putem vedea în cele mai bune aspecte ale unui persoane, case, sau țări. De exemplu, povestea cineva că la un moment dat s-a întâlnit cu Maica Tereza de Calcuta, a cărui înflăcărare, ardoare l-a inspirat enorm. Că acest fapt, lucru, ar trebui să fie valabil la toți cei cu care ne întâlnim zi de zi, să radieze bunătate și blândețe. Acesta este Duhul Sfânt, ceea ce este personal și cel mai bun din omenire.
Însă, din păcate, mai există și un duh negativ care îi poate poseda pe oameni. De exemplu, simt că un spirit rece, crește și se dezvoltă tot mai mult în lumea în care trăim, de astăzi. Este spiritul acestei lumi și Satana, Domnul ei care o preia tot mai mult, tot mai tare cu valorile ei seculare și ateiste. Însă să nu uităm că în momentul în care Duhul Sfânt va dispărea, în acel moment va dispărea și umanitatea din noi. Biserica mereu a simțit și simte un astfel de vânt rece ce suflă chiar și în ziua de astăzi. Participarea la sfintele Liturghii e din ce în ce mai rară, atacuri tot mai frecvente din partea mass-mediei seculare ba chiar a guvernului. În acest mediu, climat, noi cei care încă îl iubim pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, cu ușurință ne putem pierde inimile.
Sărbătoarea pe care o celebrăm astăzi ar trebui să ne rupă din aceste tendințe. Ar trebui să fie un semn al speranței veșnice. Cristos s-a înălțat la Tatăl ceresc și a devenit Domnul. Din tronul său ceresc, el ni l-a trimis pe Duhul Sfânt pentru ca prin puterea lui să poată răspândi mântuirea sa până la marginile pământului. Duhul este un garant al acestui triumf, al acestui succes. Așa că nu trebuie să ne fie frică, fiindcă în Duh și prin Duh, toate sunt și vor fi bune, bine.
Duhul mereu obține noi victorii pentru noi, victorii asupra spiritului distructiv al acestei lumii. După cum a susținut și biserica primară, prima comunitate creștină, în mijlocul acelor opoziții aprige și a martiriului apostolilor. În ciuda persecuțiilor, puterea și bucuria Duhului i-a purtat într-un final spre gloria cerului. Cu toți au avut inima frântă în acel moment în care Cristos s-a urcat la ceruri însă știau că el trebuie să meargă. Că trebuia să meargă pentru ca Duhul Sfânt să le poată fi trimis în dar, un dar prin care să se nască Biserica sa și prin care misiunea sa să aibă succes, să fie dusă la îndeplinire.
Sfântul apostol Paul a spus la un moment dat că acolo unde păcatul abundă întotdeauna harul va abunda și mai mult. An de an, în noaptea de paște, în multe țări, mulți adulți au primit și primesc Botezul, din China până în Africa. Duhul prosperă, înflorește în ciuda eforturilor de a-l alunga, de a-l înlătura. Biserica, de-a lungul timpului s-a confruntat cu peste o mie de ideologii ale acestei lumii. Însă toate, au pălit, au pierit asemenea firului de iarbă tăiat. Însă Duhul a rămas continuu, Duhul a continuat să crească.
Tot ce va trebui noi să facem e să fim creștini înțelepți și să îl slujim cu întreaga inimă, după cum am promis și la Botezul și în cadrul Mirului nostru, când Duhul Sfânt s-a revărsat asupra noastră. Ajutați fiind, bineînțeles de rugăciunile personale, de sfintele Liturghii, de sacramente și de iubirea noastră vie, va trebui să aducem această prezență vie, de aur, tuturor. Va trebui să nu uităm niciodată că toate dispar și se prefac în praf și cenușă, și că numai nebunii se încred în spiritul acestei lumii și în valorile lui trecătoare. Însă dacă rămânem în Duhul Sfânt al lui Cristos, atunci vom crește nespus în înțelepciune, în iubire, în bunătate, vom fi nespus de fericiți atât aici, în această lume cât mai ales în cea viitoare. Amin
