Mt 5,38-42
De foarte multe ori ajungem să fim răniți, să ni se greșească dar mai ales să simțim nevoia de a avea grijă personal ca și cel care ne-a greșit să sufere. Însă, în acest proces de căutare a răzbunării, ne privăm pe noi înșine de propria libertate și bucurie a vieții prin a-i refuza iertarea. Ce este mai dureros e faptul că cealaltă persoană nu e conștientă de 
sentimentele și atitudinea noastră, de cât de mult suferim. De aceea îmi și place mult un proverb spaniol care sună cam așa, A întoarce cu rău binelui este diavolesc, a întoarce bine pentru bine e omenesc. Însă a întoarce bine pentru rău este dumnezeiesc.
Cu toți știm că există foarte multe filme create pe această temă a răzbunării. În ciuda profitului financiar, motivul pentru care există atât de multe filme e fiindcă face apel la instinctele noastre primare, mai ales că adesea gândim că răzbunarea este atât de normală. Și totuși, Isus în textul evangheliei de astăzi, ne interzice complet aceasta, iar asta fiindcă răzbunarea e ne-naturală, spontană, instinctivă și mecanică. Dacă răzbunarea ar fi normală atunci ar trebui să ne ajute să fim mai umani. Însă răzbunarea ne face mai puțini deschiși la o relație iubitoare cu ceilalți, dar mai ales stă împotriva a tot ceea ce suntem, adică oameni creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, care este iubire prin natură. Isus ne invită astăzi să devenim mai umani prin a transforma acest reflex automat al răzbunării și de a trăi conform demnității noastre de copii ai lui Dumnezeu. Cineva a spus că, acesta este, fără îndoială un lucru destul de greu. Însă este singurul drum ce duce spre viață și fericire.
