1Rg 19,16b.19-21
Gal 5,1.13-18
Lc 9,51-62
Pe când sfântul Augustin, încă era păgân, acesta obișnuia să se roage, Doamne, fă-mă un sfânt, dar nu încă. Sau după cum se rugase un mic băiețel la un moment dat, Doamne, fă-mă un băiat bun, dar nu te grăbi. Momentan mă simt bine așa cum sunt acum.
Ei bine, a te convinge pe tine însuți să devii o persoană mai bună este un lucru destul de greu de făcut iar al urma pe Domnul pe urmele sale este un pic și mai greu iar asta fiindcă presupune ca sfințenia să fie de partea noastră iar noi să fim gata mereu de a face anumite lucruri neplăcute care în ochi celorlalți nu reprezintă tocmai ceea ce trebuie făcut, însă care pentru Dumnezeu e cel mai bun.
În textul evangheliei de astăzi am avut ocazia să vedem trei persoane care doreau să devină discipoli ai lui Isus, iar Isus le prezintă condițiile și greutatea pe care o vor întâmpina și pe care vor trebui să o poarte dacă vor să îl urmeze. Primului bărbat i-a spus Vulpile au vizuini, păsările cerului au cuiburi, însă Fiul Omului nu are unde-şi rezema capul, pe scurt, înainte de a mă urma calculează riscurile. Acesta era extrem de entuziasmat în al urma pe Isus însă, entuziasmul său era alimentat de pretexte false. Biserica noastră este rănită din cauza faptului că permitem oamenilor să creadă că biserica nu are cum să ne ajute să obținem mântuirea. Permitem altor creștini să creadă că ei nu au cum să facă vro diferență în lume. Indiferent de cât de mici sunt membri noștri în Biserica, uităm faptul că cu toți am făcut promisiuni lui Isus, iar tocmai acest fapt este o diferență enormă.
Cuvântul lui Isus adresat celei de-a doua persoană a fost unul un pic mai dur. Dar poate probabil că tatăl său nu fusese mort ori probabil că tatăl său nici măcar nu era bătrân. Dacă vârsta tatălui era de 45 de ani, atunci acea persoană ar mai fi avut de așteptat vro 30 sau poate chiar 40 de ani pentru a-l putea urma pe Domnul. Ideea pe care Isus dorise să o scoată în evidență prin acest fapt e că fiecare lucru, e faptul că fiecare moment e crucial, dacă ratăm acel moment atunci cel mai probabil nu vom apuca să îl mai facem vreo dată.
Mulți psihologi ne spun că de fiecare dată când avem un sentiment bun și nu acționăm atunci asupra lui, atunci e puțin probabil să mai acționăm vro dată asupra lui. Emoțiile devin un substitut pentru acea acțiune. De exemplu, dacă simțim că dorim să dăm ceva cuiva. În acel caz, dacă amânăm pentru ziua următoare, cel mai probabil nu îl vom mai da niciodată.
Cuvintele celui de-al treilea bărbat, au afirmat un adevăr pe care nimeni nu îl poate nega. Nimeni care pune mâna pe plug nu trebuie să se uite înapoi. Sunt unii ale căror inimă încă se află în trecut. Și totuși, Dumnezeu i-a spus lui Moise când acesta l-a întrebat la rugul aprins cine este el, Eu sunt cel ce sunt! El nu a spus, Am fost cine am fost! Ei au mers întotdeauna privind înainte. Creștinul merge mereu spre apus și nu spre răsărit. Cuvântul de veghe al împărăției nu este Înapoi, ci înainte. Acestui bărbat Isus nu i-a spus nici Urmează-mă dar nici Întoarce-te, ci Nu accept nici un serviciu bun, lăsându-l pe acel bărbat să i-a decizia de unul singur.
Un alt înțeles al cuvântului urmează-mă, conform unui mare predicator, este acela de a-l înțelege. De exemplu, încep să explic o problemă dificilă. La un moment dat, mă întorc spre elevi, studenți mei și îi întreb, Mă urmăriți? Cu alte cuvinte, mă înțelegeți? Ei bine acesta este de fapt înțelesul la care făcuse de fapt Isus referință prin acel urmează-mă, adică, Înțelegi ceea ce doresc să spun ori ceea ce doresc să fac? Din moment ce Isus cu adevărat face ceea ce spune atunci e destul de clar pentru noi faptul că e ușor să urmăm exemplul său și să pășim pe urmele sale, iar asta fiindcă îl înțelegem.
Însă pentru a fi capabil să urmezi ceea ce spune Isus, atunci va trebui să petrecem un anumit timp în al studia atât pe el cât mai ales cuvintele sale, mai ales cele din acea carte specială pe care cu siguranță o avem mulți dintre noi, adică Biblia. Am citit noi oare toate cele patru evanghelii în întregime? Dacă nu atunci cum ne așteptăm noi să fim capabili de a-l înțelege și de a-l urma pe Isus?
Un al punct important în a urma pe cineva e faptul că acceptăm acea persoană ca lider al nostru. El merge primul, înaintea noastră, iar noi facem tot ce ne stă în putință pentru a-l urma. Urmăm și respectăm toate ordinele date de liderul nostru, indiferent că acestea vin de la el ori prin alți. Isus adesea dă ordine prin superiori și profesori noștri. Un bun discipol trebuie să fie capabil să urmeze toate ordinele date de liderul său. Însă întrebarea e de unde primim noi ordinele și sfaturile de la Isus? El ne îndrumă prin Biblie, prin învățăturile bisericii, printr-un exemplu bun, dar mai ales prin conștiința noastră.
În încheiere doresc să mai menționez doar atât, se spune că există trei tipuri de persoane ce vin pentru a se oferi voluntari în urmarea lui Cristos. Primul care se roagă Eu sunt un arc în mâinile tale, Doamne, trage-mă pentru a nu putrezi. Al doilea se roagă, Nu mă împovăra prea tare Doamne, căci mă voi rupe. Așa că întrebare e, care din acestea două suntem noi?
Ori poate că vom spune Da, te voi urma cu toată inima și cu toată viața mea. Amin
