Dt 30,10-14
Col 1,15-20
Lc 10,25-37
Sfântul apostol Ioan în prima sa scrisoare a spus că Dacă cineva spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu” și-l urăște pe fratele său, este un mincinos; pentru că cine nu-l iubește pe fratele său pe care îl vede nu poate să-l iubească pe Dumnezeu pe care nu-l vede (4,20). Apoi, în noapte înainte de a muri, Isus le-a dat discipolilor lui o nouă poruncă, iubiți-vă unii pe alți așa cum eu v-am iubit pe voi (In 15,12).
Regula de aur pe care am auzit-o în textul evangheliei de astăzi, adică, Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți (v.27), nu este ceva specific creștinismului. Fiecare religie și cultură din lume are această regulă de aur într-o formă sau alta. Iar în continuare vă voi oferi câteva astfel de exemple.
În iudaism avem, Ceea ce îți este urât ție nu îl fă celui de lângă tine. Aceasta este legea, restul este pur comentariu.
În Islam avem, Nici unul dintre voi nu este credincios până când nu dorește pentru fratele lui ceea ce dorește pentru sine însuși.
În hinduism avem, aceasta este suma datoriei, nu fă nimic celorlalți din ceea ce îți provoacă ție durere, chiar de ți s-a făcut deja ție.
În budism avem, Nu îi răni pe ceilalți în moduri în care tu te-ai simți rănit.
În confucianism avem, Nu fă altora ceea ce ție nu îți place să ți se facă.
Această regulă de aur este înțeleasă în mod diferit în toate religiile și culturile. Cheia esențială e de a înțelege ceea ce dorea de fapt să spună acest funcționar public prin întrebarea care i-a adresată-o lui Isus, în textul evangheliei de astăzi, adică Cine este aproapele meu (v.29). Iar Isus i-a răspuns printr-o parabolă, prin a-i relata vestita parabolă a samariteanului milostiv. Parabola Samariteanului milostiv este unul dintre pasajele biblice care sunt destul de familiare fiecăruia dintre noi. Preoți, profesori, ba chiar și părinți se folosesc sau s-au folosit de această poveste pentru a învăța valorile compasiunii, iubirii și a milostivirii față de cei de lângă noi.
Însă, în același mod, nu avem cum să dăm vina pe preotul evreu și pe Levit, adică diaconul din poveste, pentru faptul că nu a dorit să se apropie de acel om sărman care fusese atacat, totul pentru că ei crezuseră că acesta deja era mort, iar a te atinge de morți însemna automat să devii impur din punct de vedere ritual, conform legii mozaice. Legea lui Moise le interzicea, ca ei să pună în aplicare și practică, legea iubirii. Cu o altă ocazie Isus i-a învățat că Omul a fost făcut pentru Sâmbătă și nu Sâmbăta pentru om! Iar asta fiindcă preoți și leviți nu doreau să se implice.
Această parabolă a început în momentul în care acest funcționar public l-a întrebat pe Isus, Cine este aproapele meu? La care Isus i-a răspuns prin relatarea acestei minunate povești despre un om care a căzut și a fost atacat de către tâlhari pe drumul ce ducea spre Ierihon. Drumul de la Ierihon la Ierusalim era un drum destul de cunoscut pentru acest aspect, destul de notoriu am putea spune. Era un drum îngust, plin de defilee, cu stânci și cu cotituri bruște ceea ce era un loc perfect pentru tâlhari. Cine este aproapele meu?
Într-un anumit dicționar găsim scris că aproapele nostru e cineva care e lângă noi, indiferent că e fizic sau social sau doar afectiv. Când ni se poruncește că trebuie să ne iubim aproapele în acest sens de aproape, atunci e destul de ușor să realizăm aceasta.
Însă pentru esenieni de la Qumran, aproapele era cel care împărtășea aceiași religie ca și tine.
Iar pentru zeloți, doar cei care împărtășesc aceiași naționalitate și etnie ca și tine.
Însă pentru evrei normali, obișnuiți, numai acei evrei care sunt bine și fermi în comunitatea iudaică nu se uitau la samaritean ca la aproapele lor. Aceștia erau străini, iar acest cerc al iubirii de aproapele nu îi includea și pe ei.
Însă pentru Isus, aproapele înseamnă toți, de toate națiunile care se află în nevoie, indiferent de statutul lor în viață. Sau, cei care nu ezită nici măcar o secundă să întindă o mână de ajutor, când văd că aproapele dă dovadă de o adevărată nevoie de ajutor.
Întregul mesaj al evangheliei de astăzi este acela că samariteanul milostiv este nimeni altul decât Isus Cristos însuși, iar cei care sunt jefuiți la drumul mare suntem noi. Însă oricare dintre noi poate deveni samariteanul milostiv, oriunde, în oricare situație. Nu avem cum să dăm un anumit loc sau moment în care putem spune că Dumnezeu dorește ca noi să devenim samariteni milostivi.
La un moment dat, cu câțiva ani în urmă, povestea un preot, după ce a celebrat sfânta Liturghie dintr-o zi de Duminică, avea în plan să se uite la un film, Spider Man, Partea a 3, într-unul dintre cinematografele din oraș. Însă când conducea mașina spre acel loc, a văzut o altă mașină cum conducea nebunește, în zig-zag, când la un moment dat s-a izbit de o altă mașină, reușind să o răstoarne cu roțile în sus. Apoi a văzut cum aceștia au mers la cealaltă mașină au luat ceva și au aruncat în propriul lor portbagaj, cel mai probabil bagaje. În acel moment preotul, s-a oprit și a văzut că pe lângă oameni, doar copii erau răniți. Conștiința lui îi spunea să se implice, să ajute pe cei care au nevoie de ajutorul lui atunci și acum.
După ce i-a luat pe toți și i-a pus în mașina lui cu ajutorul celor care opriseră pentru a-i ajuta, preotul i-a dus la cel mai apropiat spital. Odată ajuns acolo a stat în spital timp de o oră, până când i-a văzut că erau bine. Ceea ce s-a întâmplat de fapt a fost faptul că nu a mai apucat să vizioneze acel film, Spider Man 3, însă a avut parte de o mare bucurie, în împărtășirea și prin ceea ce făcuse, că erau lucruri bune. După câteva zile, aceste persoane l-au oprit într-o Biserică și i-a mulțumit, moment în care acest preot a devenit și mai fericit.
În încheiere, vă invit ca data viitoare când întâlnim o situație asemănătoare Samariteanului milostiv, precum un cerșetor ce vine să ne bată la poartă sau la geamul de la mașină sau în oricare altă parte, nu îi alungați cu propriile motive și rațiuni fixiste. Acesta este desigur cel mai ușor lucru de făcut. E ușor să îi alungi să te simți bine pentru acel tip de reacție. Însă indiferent de ceea ce face, ori cum răspundem unei situații de genul Samariteanul milostiv, va trebui să nu uităm de compasiune, de înțelegere, și de milostivire. Nu există răspunsuri gata pregătite fiindcă fiecare situație e diferită. Fiecare persoană ce vine este diferită. Însă este același Dumnezeu care ne cere să avem compasiune, înțelegere și milostivire în toate situațiile cu care ne întâlnim, în toate situațiile concrete. Amin
