In 12,24-26
Astăzi celebrăm martiriul sfântului Laurențiu, patronul săracilor. Martiriul vieții sale este o imagine perfectă a trei lecții principale pe care ni le putem însuși, astăzi și din textul evangheliei pe care îl vom auzi.
În primul rând, dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur; însă dacă moare, aduce rod mult. Acest verset face referință în mod deosebit la Isus. Însă, poate fi aplicat și la sfântul Laurențiu și la toți martiri bisericii din timpul său, din moment ce moartea lor a inspirat alte mii și milioane de oameni mai târziu în al urma pe Cristos, în ciuda teribilelor persecuții. Ei au fost grâul care a căzut pe pământ și a murit dar care a adus mult rod, de fapt mai mult decât se aștepta.
În al doilea rând, Cine își iubește viața o va pierde; cine își urăște viața în lumea aceasta o păstrează pentru viața veșnică. Nu putem spune că sfântul Laurențiu își ura viața. Ceea ce putem face e să spunem că iubea mai mult săracii Romei decât propria sa viață, atât de mult încât a murit apărându-i. El îi considera pe săraci ca fiind comoara Bisericii. Împăratul Constantin a acordat o mare onoare sacrificiului sfântului Laurențiu, atât de mare încât a ridicat o minunată basilică deasupra mormântului său. Biserica îl consideră parte din mulțimea de martiri care trăiesc în veșnicie cu Domnul.
În al treilea rând, Dacă îmi slujește cineva, să mă urmeze, iar acolo unde sunt eu va fi și cel care mă slujește. Sfântul Augustin într-una din predicile sale, ținute cu ocazia sărbători sfântului Laurențiu a spus că În viața sa el l-a iubit pe Cristos, în moartea sa el i-a urmat pași. Sfântul Petru, într-una din scrisorile sale a spus Cristos a suferit pentru voi lăsându-vă exemplu ca să mergeți pe urmele lui (1Pt 2, 21). Un lucru e clar, că unde era Cristos acolo era și sfântul Laurențiu. Și noi vom fi cu Isus dacă călcăm pe urmele lui, adică, să suferim cu el, să murim cu el și să înviem cu el în veșnicie.
