Is 66,18-21
Evr 12,5-7.11-13
Lc 13,22-30
Un predicator protestant, într-o zi, a început să vorbească comunității sale despre condamnarea veșnică. În ziua judecății, spunea acesta, va fi plânset și scrâșnirea dinților. Însă o femeie bătrână din mulțime, l-a întrebat, Dar domnule, eu nu am dinți. Nici o problemă, a spus predicatorul, dinți vei primi. Dacă mă întrebați pe mine, e o explicație destul de naivă.
În textul evangheliei de astăzi, cineva din mulțime i-a adresat lui Isus această întrebare, Doamne, sunt puţini cei mântuiţi? Isus nu a oferit un număr al celor care vor fi mântuiți. Ba nici măcar nu a răspuns la întrebarea acelui om ci a spus doar atât, Străduiţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă. Cu alte cuvinte, el răspunde unei alte întrebări mult mai importante, și anume, Cum mă pot mântui? De asemenea, Isus ne oferă tuturor o șansă de a ne folosi de mântuire. Însă să nu uităm niciodată că Dumnezeu e cel care se ocupă de judecata finală, așa că noi de ce ne tot chinuim să decidem care dintre noi se va mântui? Noi, ca discipoli ai lui Isus, nu trebuie să fim judecători asupra a cine va intra pe poarta cea strâmtă. Viziunea noastră asupra lui Dumnezeu nu trebuie să fie una miopică și parohială. Va trebui să vedem totul cu lentilele largi, prin care mântuirea lui Dumnezeu e deschisă tuturor. Mântuirea lui Dumnezeu nu e legată ci ajunge la toți cei care nu doar că ne nu e plac dar și la cei pe care îi disprețuim.
Însă, cum pot fi mântuit? În primul rând prin a fi un prieten al lui Dumnezeu. Există doar două tipuri de oameni în această lume, cei care sunt folosiți de Dumnezeu în scopul său, și cei care se folosesc de Dumnezeu pentru propriile lor scopuri. Primii îl slujesc pe Dumnezeu iar ceilalți își urmăresc propriile lor interese. Prin urmare, noi cei care dorim să devenim prieteni ai lui Dumnezeu, va trebui să încercăm să facem exact ceea ce Dumnezeu așteaptă de la noi. Va trebui să ne bucurăm și de această viață care ne-a fost dată. Va trebui să trăim această viață la maxim. Va trebui să dorim să fim capabili să îi ajutăm pe ceilalți după cum și alți au fost folosiți de Dumnezeu pentru a ne ajuta pe noi. De aceea, va trebui să ținem minte mereu că noi niciodată nu trebuie să trăim pentru noi înșine ci va trebui să trăim pentru Dumnezeu dar mai ales să răspundem chemării și scopului său.
De asemenea, va trebuie să urmăm și sfatul pe care l-am primit și pe care l-am auzit în cea de-a doua lectură de la această sfântă Liturghie, luată din scrisoarea către Evrei, aţi uitat sfatul care v-a fost dat ca unor fii: Fiul meu, nu dispreţui disciplina Domnului şi nu te descuraja când eşti mustrat de el. Căci pe cel pe care îl iubeşte Domnul îl pedepseşte şi îl bate cu nuiaua pe orice fiu pe care îl primeşte. Ceea ce înduraţi este spre învăţătura voastră. Dumnezeu vă tratează ca pe nişte fii; căci care este fiul pe care tatăl nu-l pedepseşte? (Evr. 12, 5-7). Ar trebui să fim fericiți dacă avem parte de experiența disciplinei, a încercărilor, a flagelului, iar asta fiindcă înseamnă că Dumnezeu ne iubește și că suntem prieteni săi.
Amintiți-vă și aceasta că ceea ce alți spun nu poate fi măsurat de ceea ce e etic, moral sau drept chiar dacă e legal. Viziunea majorității nu e necesar și viziunea lui Dumnezeu.
În al doilea rând, puneți-vă încrederea în Dumnezeu și umblați pe căile sale, adică aceea care trece pe poarta cea îngustă, care e el. Am dat zilele acestea de un articol care vorbește despre diferența dintre câștigători și pierzători. Acest articol spunea că
Câștigătorul mereu face parte din răspuns, pierzătorul mereu face parte din problemă.
Câștigătorul mereu are un program, pierzătorul are mereu o scuză.
Câștigătorul spune lasă-mă să o fac eu pentru tine, pierzătorul spune Nu e problema mea.
Câștigătorul vede un răspuns la orice problemă, pierzătorul are o problemă la fiecare răspuns.
Câștigătorul spune Ar putea fi dificil însă e posibil, pierzătorul spune, Ar putea fi posibil însă e prea dificil.
Când un câștigător face o greșeală spunem, Am greșit, când un pierzător face o greșeală spune, Nu a fost vina mea.
Un câștigător își ia un angajament, un pierzător face doar promisiuni.
Câștigători au vise, pierzători au scheme.
Câștigători spun Trebuie să fac ceva, pierzători spun, Trebuie făcut ceva.
Câștigători fac parte din echipă, pierzători sunt departe de echipă.
Câștigători văd câștigul, pierzători văd durerea.
Câștigători văd posibilitățile, pierzători văd problemele.
Câștigători cred în câștig pentru toți, pierzători cred că, ca ei să câștige cineva trebuie să piardă.
Câștigători văd potențialul, pierzători văd trecutul.
Câștigători sunt asemenea termostatului, pierzători sunt asemenea termometrelor.
Câștigători aleg ce să spună, pierzători spun ceea ce aleg.
Câștigători aleg argumente dure însă cu cuvinte ușoare, pierzători folosesc argumente ușoare însă cu cuvinte dure.
Câștigători țin tare de valori însă compromit cele mărunte, pierzători țin tare de cele mărunte însă compromit valorile.
Câștigători urmăresc filosofia Nu fă altuia ceea ce ție nu îți place. Pierzători urmăresc filosofia că Fă-o tu altora înainte ca ei să ți-o facă ție.
Câștigători fac să se întâmple, pierzători lasă să se întâmple.
Acum, dacă stăm să privim, să ne gândim la acest articol, vom observa că câștigători cunosc virtutea perseverenței, pe care o combină foarte ușor și repede cu lecțiile pe care le învață din propriile greșeli. Însă nu sunt neapărat oameni care au cel mai bun din toate ci fac ce e mai bun din toate.
Pierzători pe de altă parte aleg calea mai ușoară cea cu mai puțină rezistență. Acești oameni poate că au talente și multe abilități însă își aruncă atitudinile care le stau în calea succesului. Când munca, ceea ce fac, devine prea grea atunci se opresc, renunță.
În încheiere vă invit să ne punem mereu încrederea în Dumnezeu și să umblăm mereu pe căile sale. Abia atunci vom realiza că putem face toate lucrurile prin Cristos care ne dă puterea de a intra pe poarta cea strâmtă. Amin
