Lc 7,11-17
Astăzi celebrăm sărbătoarea sfintei Monica, a mamei marelui sfânt Augustin, a cărui sărbătoare o vom comemora mâine.
Motivul pentru care celebrăm această sărbătoare a ei, nu e doar faptul că a fost mama unui sfânt atât de mare, ci și pentru faptul pe care îl vom auzi în rugăciunea zilei de la această sfântă Liturghie, adică, Dumnezeule, mângâietorul celor întristați, care ai primit cu îndurare lacrimile de mamă ale sfintei Monica, pentru convertirea fiului ei, Augustin.
Sfânta Monica s-a născut din părinți creștini, și s-a măritat cu un om bun însă care avea un temperament destul de violent, care adeseori mai era și infidel.
Însă, sfânta Monica a reușit să îl convertească la creștinism iar mai târziu a reușit să îl facă să primească și botezul.
Apoi, fiul ei Augustin a fost adevărata provocare. La un moment dat, când Monica era deja sătulă și obosită de viața sălbatică și de căile greșite ale fiului ei, ea s-a dus la episcop pentru a-l ruga să intervină. Însă episcopul i-a răspuns cu niște cuvinte profetice, Lasă-l în pace, tu continuă să te rogi. E imposibil ca un fiu al atâtor lacrimi să se piardă.
Sfânta Monica și-a dedicat mare parte din viață rugăciunii convertirii sfântului Augustin. Rugăciunii înălțate timp de aproape 30 de ani înainte de a avea ocazia să îl vadă pe Augustin botezat.
Consolarea de care a avut parte sfânta Monica și totala ei abandonare lui Dumnezeu pot fi și ceea ce noi trebuie să ne însușim astăzi de la ea, mai ales când avem nevoie de răbdare și încredere.
