Lc 6,1-5
Există o vorbă care spune că în fiecare familie există câte o oaie neagră, zicală care nu exclude familiile creștine. Sunt oameni care mereu vor condamna tot ceea ce face cineva. Ei nu văd nimic bun în ceilalți cu excepția lor însăși. Dacă o faptă bună vine de la altcineva, ei imediat o vor vedea ca pe o greșeală, vor pune sub semnul întrebării motivul pentru o asemenea bunătate sau vor vedea un motiv negativ ce stă ascuns în spatele acelei bunătăți.
Tot la fel și în textul evangheliei de astăzi, în care Isus e criticat de farisei pentru că le-a permis discipolilor săi să rupă spice de grâu în zi de Sabat. Însă Isus vine imediat în apărarea lor și îi apără. Farisei însă își întorc capul spre defectele lui Isus. În momentul în care îl văd pe Isus, antena lor ce detectează greșelile parcă se și activează. Isus însă condamnă dur atitudinile lor greșite.
Astăzi găsim mulți creștini care se fac vinovați de aceasta. Mulți preoți sunt bârfiți, ne-respectați și suspuși multor feluri de rele spuse despre ei. Însă mereu știm că ei sunt persoanele care au grijă de noi din punct de vedere spiritual. De aceea, suntem invitați ca asemenea lui Isus, să privim pozitiv la oameni care bazează pe noi.
Ziua de Sabat însă rămâne sfântă. Sunt cei care confuzi în ceea ce privește care este această zi de Sabat. Biserica primară a schimbat practica Sabatului pentru ziua de Duminică, din moment ce aceasta era ziua învierii Domnului. În cultura noastră prezentă Duminica a devenit asemenea oricărei alte zi a săptămânii. Din moment ce mulți merg la muncă în mod normal. Așa că întrebarea e, unde e observarea Duminicii? Încă mai țin ei Ziua Domnului ca fiind sfântă? Prefer să fac unele munci în zi de Duminică pe baza neglijării participării la sfânta Liturghie? Cum îi ajut eu pe ceilalți în a păstra Ziua Domnului sfântă?
