In 12, 24-26
Astăzi celebrăm sărbătoarea martirilor din Coreea, a lui Andrei Kin Taegon și a lui Paul Chong Hasang împreună cu toți cei 111 însoțitori ai săi martiri. Ei au fost martirizați pe parcursul mai multor ani, însă au fost canonizați împreună de către fericitul papă Ioan Paul al III-lea în anul 1984.
Sfântul Andrei Kim este primul preot nativ al Coreii care a și fost decapitat pentru credință în ziua de 16 septembrie 1864. Sfântul Paul Chong a fost un laic care a pierdut și el mulți membri ai familiei în fața martiriului.
Pentru mai multe secole, catolicismul a fost adesea văzut ca pe o amenințare la adresa obiceiurilor și a tradițiilor coreene, așa că creștinismul a prins rădăcini abia după multe eforturi și după mult zbucium. Însă când a prins rădăcini, aceste rădăcini au fost unele foarte puternice.
Propriul tată al sfântului Andrei, a fost martirizat pe când acesta încă era un copil, însă asta nu l-a împiedicat să devină preot, de fapt ba chiar i-a întărit vocația. Ca preot a ajutat alți misionari să vină în Coreea pentru a răspândi evanghelia, însă această faptă a fost repede descoperită. A fost prins, torturat și ucis pentru credință. Sfântul Paul Chong și-a riscat și el viața de multe ori făcând numeroase călătorii între China și Coreea pentru a găsi preoți care să vină să slujească tinerei Bisericii Coreene.
La ceremonia de canonizare din 1984, papa Ioan Paul al II-lea l-a numit pe sfântul Andrei Kim, sfântul Paul și toți ceilalți 111 însoțitori, drojdia, ce a dus la splendida înflorire a Bisericii Coreene.
Cum suntem noi chemați astăzi să devenim drojdia ce va duce la înflorirea Bisericii de pe propriul nostru pământ? Ce trebuie să facem pentru a duce sufletele la Cristos?
Andrei a scris creștinilor lui următoarele cuvinte, am primit botezul, am intrat în Biserică, și onoarea de a fi numiți creștini. Și totuși, cu ce ne ajută acestea dacă suntem numiți creștini doar cu numele și nu cu faptele?
