Mt 18, 1-5.10
În primele veacuri ale creștinismului, mulți catolici se rugau zi de zi acea rugăciune minunată Înger al lui Dumnezeu, care ești păzitorul meu, luminează-mă astăzi, păzește-mă, povățuiește-mă și ocârmuiește-mă pe mine. Însă din păcate, în ziua de astăzi, mulți creștini își petrec zilele fără a observa prezența și îndrumarea îngerului lor păzitor.
La această sfântă Liturghie, în acest moment, îngerii noștri păzitori merg la Domnul pentru a-l adora în numele nostru, motiv pentru care va trebui să le urmăm exemplu și să participăm la ea asemenea lor. Va trebui să ne invocăm îngeri păzitori să ne învețe cum ar trebui să îl adorăm pe Dumnezeu. Și abia apoi să putem pleca de aici, folosindu-ne de harul pe care l-am primit prin acest mister preasfânt, de a sluji voința sfântă a lui Dumnezeu, și de a atinge scopul pentru care am fost creați.
Ori de câte ori avem ceva greu de făcut, o conversație dificilă de purtat cu cei de lângă noi, o datorie dificilă a vieții creștine, ori înfruntarea unor ispite mari, în toate aceste momente va trebui să cerem ajutorul îngerilor noștri păzitori, mai ales că Dumnezeu e cel care i-a pus să aibă grijă de noi.
Ceea ce va trebui noi să facem e să ne împrietenim acum cu îngeri noștri păzitori, acum când încă putem, să le cerem ajutorul mai des, să ne rugăm lor, mai ales în momentele de întuneric, să ne lumineze căile.
