2Rg 5,14-17
2Tim 2,8-13
Lc 17,11-19
Henri Gheom, un ofițer francez, a căzut prizonier în mâinile beduinilor, în războiul de cucerire al Africii, și a fost reținut timp de mai multe luni. Îl loveau cu biciul și cu bețele. Ceea ce lovea mai mult orgoliul francezului era numele pe care i le dădea șeful: „câine”, „câine infidel”, „câine de creștin”. Ofițerul a reacționat strigând: „Ei bine, sunt prizonierul tău, sclavul tău, dar tot om sunt. De ce urli întotdeauna că sunt un câine?” Beduinul a răspuns: „Tu, om? Ești doar un sărman câine! În șapte luni de când ești cu mine, nu te-am văzut rugându-te niciodată, Așadar, nu ești un câine?”
Care credeți că este cea mai frumoasă, simplă și bună rugăciune care există? Este o rugăciune foarte scurtă, una pe care o putem rosti și face de mii de ori pe zi. E formată din cuvântul Mulțumesc! Acum să stăm puțin și să ne gândim, și să ne răspundem cu sinceritate, când e ultima oară când am rostit această frumoasă rugăciune, Mulțumesc!? De exemplu, eu de fiecare dată când ministranți la altar fac ceva, sau aduc ceva mereu le zic Mulțumesc! Dar voi?
Despre ce a fost vorba în textul evangheliei de astăzi? Ce a făcut Isus astăzi? Astăzi Isus nu a făcut nimic deosebit ci doar ceea ce făcea zi de zi, adică împărțea în mod gratuit darul lui Dumnezeu tuturor celor care îl cereau. Iar astăzi am putut vedea cum zece leproși au venit la el pentru a-i cere să îi vindece. Care îmi poate spune de ce naționalități erau aceștia zece? Erau toți evrei? Nu, nouă erau evrei iar unul era samaritean, adică un străin.
Isus i-a vindecat după care le-a spus să respecte legea iudaică și să meargă să se prezinte preotului de la Templu pentru a primi acea confirmare a vindecării lor pentru a putea fi reprimiți în societate. Fiindcă după cum bine știm, leproși erau marginalizați și respinși din comunități. Aceștia trebuiau să stea foarte departe de cei sănătoși, la o anumită distanță fixată de lege. În Evul Mediu, ba chiar erau deja declarați morții vii, și li se făcea o slujbă de înmormântare la ușa bisericii când se îmbolnăveau de lepră.
După ce Isus i-a trimis la templu, ce s-a întâmplat? S-au dus toți? Au făcut toți ceea ce le-a spus Isus? Nu, și tocmai aceasta a fost și ceea ce dorea Isus să vadă. Adică care din ei se va întoarce din drum pentru ai mulțumi. Și am putut auzi că numai unul singur s-a întors. Și acela era un samaritean, adică un străin. De ce credeți că ceilalți nouă, care erau evrei, nu s-au întors să îi mulțumească Domnului? Un motiv simplu, ar putea fi faptul că ei erau poporul ales al lui Dumnezeu, motiv pentru care considerau că Dumnezeu are o obligație față de ei, de aceea nu trebuie să mulțumească.
Mergem mai departe ca să nu ne lungim. Cum a reacționat Isus când a văzut toată această lipsă de recunoștință? I-a felicitat, i-a lăudat? A început să plângă sau altele? Nu. Ci la durut enorm. Iar ca să înțelegeți mai bine această durere vă întreb doar atât, Voi cum vă simțiți când faceți un bine celui de lângă voi ori îl ajutați, iar el nici măcar nu îți mulțumești ori mai rău, după nu te mai bagă în seamă? Ei bine, așa sa simțit și Isus.
Acum vă întreb din nou, când e ultima oară când a-ți rostit acea frumoasă rugăciune Mulțumesc! Când e ultima oară când v-ați arătat recunoștința față de cineva care va ajutat? De exemplu, față de Dumnezeu? Trebuie să îi mulțumim oare lui Dumnezeu? Da, trebuie, pentru toate binecuvântările pe care ni le-a oferit sau ni le oferă.
Cui mai trebuie să fim recunoscători? Trebuie să fim recunoscători și să mulțumim părinților. Când le-ați zis ultima oară, mulțumesc mămic-o pentru că ai grijă de mine? Sau mulțumesc tăticule pentru că mă ajuți să devin o persoană echilibrată, chiar dacă uneori metoda ta mai doare.
Dar celor de lângă noi trebuie să fim recunoscători? Da. De câte ori nu ați primit ajutor de la un prieten sau de la un necunoscut când v-ați aflați în nevoie? De câte ori însă v-ați și arătat recunoștința, i-ați spus Mulțumesc? Și vă las să răspundeți singuri.
Și în ultimul rând, va trebui să fim recunoscători lui Dumnezeu fiindcă ne-a creat, iar de atunci a avut și are necontenit grijă de noi.
În încheiere vă invit să reflectați singurei asupra acestor cuvinte pe care le-am găsit într-o carte de predici pentru copii, Dacă îi mulțumim celui care ne umple ghetuțele cu bomboane da sfântul Nicolae, de ce să nu-i mulțumim celui care ne-a dat picioarele pe care le punem în ghetuțe? Amin
