Lc 12,49-53
Experiența noastră cu Isus este și energia vieții noastre. Aceste întâlniri cu el sunt asemenea focului ce consumă toate dimensiunile vieții noastre, la muncă sau acasă. Isus ne invadează atât de mult încât nu mai există nici o distincție între Isus și propriul nostru sine. Această experiență e cunoscută ca experiență religioasă. Autenticitatea acestei experiențe se manifestă prin situațiile vieții reale. Modul în care reacționăm ori răspundem la chemările la caritate revelează această experiență. Iată de ce îl vom auzi pe Isus spunând în textul evangheliei de astăzi, Foc am venit să arunc pe pământ şi ce altceva vreau decât să se aprindă!
Ori de câte ori Isus vorbește despre o casă divizată el nu face referință la familie sau la diviziunile dintre generații. Ci creștinul ce arde de această experiență și răspunsul acesteia la persoana ce se află în nevoie e cea care o separă de restul. El e binecuvântat cu caritate și iese în evidență în comunitate. Pentru apostolul Paul, din prima lectură de astăzi, această experiență a lui Isus este una critică. Dacă înlături această experiență a Domnului, veți observa că totul în viață va deveni un idol. E oare viața noastră binecuvântată cu iubirea pe care o iubește Domnul sau se stinge ușor din cauza atâtor griji lumești din care Domnul dorește atât de mult să evadăm? Lăsați ca cuvintele Domnului din textul evangheliei de astăzi să vă răsune în inimi, Foc am venit să arunc pe pământ (inclusiv în viața ta) şi ce altceva vreau decât să se aprindă!
