Lc 5,12-16
Leproși erau figuri destul de tragice până și înainte de timpul lui Cristos. Oameni din perioada antică nu doreau să se apropie de ei. Leproșii erau paria societății. Oamenilor le era extrem de frică că s-ar putea molipsi și ei și că ar putea suferi de aceiași boală.
În cartea Leviticului putem citi că Leprosul, în care este rana, să aibă hainele sfâșiate şi să umble cu capul descoperit, să-şi acopere barba şi să strige: „Impur! Impur!”! Tot timpul cât va avea rana, va fi impur: este impur. El să locuiască singur; locuința lui să fie în afara taberei! (Lev 13, 45-46). De fapt, ei erau excluși din societate, și trebuiau să locuiască în afara zonei locuite, a satelor și orașelor, departe de civilizație.
Leproși erau asemenea unui bărbat ori femeie moartă dar vie, ori zombi, care duceau o adevărată viață de chin. Erau considerați blestemați pentru păcatele lor sau ale străbunilor lor. Oameni de obicei îi urau. Ei înșiși ajungeau să se urască.
Până și în zilele noastre, leproși ajung să se sinucidă ca modalitate de a scăpa de tragica lor situație. Tocmai acest tip de persoane au fost cele de care s-a apropiat Isus în textul evangheliei de astăzi pentru a-i vindeca. Întrebarea mea e, cât de multă compasiune avem față de persoanele bolnave care suferă de diverse boli contagioase? Va trebui cu toți să îl rugăm pe Domnul să își întindă mâna sa asupra noastră pentru a ne vindeca de frica și indiferența față de frați și surorile noastre bolnave.
