Mt 13, 44-46
Aparținând lui Cristos fără ezitare
Dintre toate fecioarele martire ale Romei, nici una nu a primit o cinstire atât de mare din partea Bisericii primare precum sfânta Agneza pe care o comemorăm astăzi. Ea a fost cinstită încă din secolul 4. Numele ei apare până și în prima rugăciune Euharistică.
Sfânta Agneza a Romei a fost extrem de tânără în momentul în care a fost martirizată la jumătatea secolului 3, în acea perioadă în care creștini încă nu puteau să practice credința în public.
Când a împlinit vârsta de 13 ani, fiul unui guvernator roman a devenit obsedat de ea. Agneza însă își dăduse inima lui Cristos, consacrându-se ca fecioară, lui Cristos și pentru Împărăția Cerurilor.
Când l-a refuzat pe fiul guvernatorului acesta a amenințat-o și i-a spus că o va acuza de faptul că e creștină. Ceea ce însemna moartea, din moment ce încă era împotriva legii să fii creștin.
Inima ei aparținea lui Cristos motiv pentru care a rezistat cu curaj. Acesta a acuzată-o de practicarea credinței creștine, după care a și fost decapitată.
Papa Benedict, într-o reflexie a sa asupra sfintei Agneza a spus că Martiriul ei ilustrează frumusețea apartenenței la Cristos fără ezitare.
Aparținând lui Cristos fără ezitare. Isus fără ezitare a urmat voința Tatălui său. Tot la fel și sfinți săi au învățat să fie liberi de tot ceea ce îi ținea departe de voința lui Dumnezeu.
Pe când era mică, sfânta Agneza a învățat că a fi discipol al Domnului înseamnă să îl iubești, chiar și cu prețul vieții.
Așa că întrebarea e, avem noi maturitatea, integritatea și curajul acestei sfinte atât de tinere de a ne dărui pe noi înșine fără ezitare când Cristos ne va chema?
Putem vedea cum viața spirituală a Agnezei a fost animată de relația ei profundă cu Dumnezeu. De aceea, va trebui să ne întrebăm, Cultivăm noi o astfel de relație cu El?
