Duminica a 7-a de peste an (A) – 2



Lev 19,1-2.17-18

1Cor 3,16-23

Mt 5,38-48

Într-o noapte târzie, un camionagiu bine dispus, a tras pe marginea unui drum, pentru a intra într-o cafenea unde să se revigoreze un pic. În timp ce mânca, trei motocicliști bine făcuți au pătruns și ei pe ușa cafenelei. Atmosfera devenise destul de tensionată cu intrarea lor acolo, cu tricouri murdare de piele și cu tatuaje. Imediat s-au și luat de acel șofer de camion, ca țintă al răutăților lor. Unul a turnat sare și piper în cafea sa, altul i-a luat din față plăcinta și a pus-o pe podea după care a strivit-o cu bocancul lui murdar. Al treilea i-a răsturnat cafea, udându-l extrem de tare pe pantaloni.

Însă șoferul de camion nu a scos nici un cuvânt. S-a ridicat în picioare, a mers ușor la casier, cu mult calm a plătit partea sa după care a plecat. Băiatul asta nu e un luptător a spus unul din cei trei motocicliști. Chelnerul din spatele tejghelei le-a spus celor trei, că se pare că nici șofer prea bun nu e, că tocmai a trecut cu camionul peste trei motociclete de afară.

Isus în textul evangheliei de astăzi ne-a spus să nu vă împotriviți celui rău; ba mai mult, dacă cineva te lovește peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt! (v. 39). Isus era un învățător extrem de bun fiindcă el a continuat apoi prin a da un exemplu a ceea ce a dorit să spună prin asta. A spus apoi, Celui care te-ar constrânge să faci o mie de pași, mergi cu el două! Iar asta fiindcă în acea perioadă a Imperiului Roman, în care a trăit și Isus, Romani controlau Palestina și tot ei aveau puterea de viață și de moarte asupra cetățenilor evrei. Cu alte cuvinte, ofițeri Romani putea să ordone cetățenilor evrei și îi puteau obliga să le care unele obiecte pe distanță de un kilometru și multe altele asemenea.  Cu alte cuvinte, și noi, ca și creștini va trebui să facem mult mai mult, să facem în plus, să mergem dincolo de tranzacțiile umane. Un episcop pe nume Jose Manguiran, al diecezei de Dipolog, a dat un exemplu destul de concret în această privință.

Aceasta a spus că a-i iubi pe cei care îi cunoști ca și prieteni nu reprezintă nimic extra. A da celor care îți dau și ei ție, la rândul lor nu reprezintă nimic mai mult. A munci fiindcă ești plătit nu înseamnă că mergi dincolo. A da doar pentru a primi în schimb sub formă de onoare, laudă, promovări nu e nimic extra. Toate acestea, prieteniile, salarul, onoarea, lauda, promovarea, sunt tranzacții umane normale, principale, pe care până și păgâni sau necreștini și oameni răi le fac.

Isus a mai adăugat la aceasta și iubirea față de dușmani și rugăciunea pentru cei care ne persecută (v. 44).

Acest episcop despre care v-am spus adineaori, Manguiran, a mai spus că există două tipuri de dușmani: dușmani care se află în afara noastră și dușmani care se află în interiorul nostru. Povestioara cu care am început, este un exemplu al primei categorii de dușmani, adică cei care se află în afara noastră.  Ei sunt acele persoane care abuzează de noi, care ne rănesc și care ne resping și multe altele. Simpatia noastră cu siguranță e alături de șoferul de camion care s-a răzbunat imediat ce a ieșit afară din cauza abuzului celor trei motocicliști sălbatici.  Iar asta fiindcă prima reacție în astfel de cazuri e de a ne răzbuna. Apoi, bazându-ne pe Vechiul Testament, vedem că e perfect corect și drept ceea ce a făcut șoferul de camion, fiindcă acolo găsim acel principiu al dreptății, acea lege a Talionului, ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.

Un mare predicator a spus la un moment dat, într-una din cărțile sale de omilii, intitulată De la izvor la viață, că cu mult timp înaintea lui Moise, conducători au încercat să prevină escalarea violenței prin a fixa această lege a talionului care însemna, pedepsirea celui vinovat prin ai cauza lui exact același rău pe care el ți l-a făcut ție, adică, dacă ți-a scos un dinte atunci și tu trebuie să îi scoți un dinte, dacă el ți-a scos un ochi atunci și tu trebuie să îi scoți un ochi și tot așa. Moise a integrata această practică în legea lui Israel. Ea a avut la bază simțul dreptății și al corectitudinii și era implementată, aplicată de judecători și nu de victime de capul lor.

Însă în Noul Testament, Isus ne învață Nu răzbunării, nu împotrivirii, nu rezistenței. El le poruncește discipolilor săi să iubească și să ierte pe dușmani lor și să se roage pentru cei care îi persecută. Discipoli lui nu trebuiau să se răzbune pe dușmani lor ci să răsplătească răul cu bine. Un răspuns la această bunătate, acordată celui care ne greșește ne ajută, nu doar pe noi, ci și pe cealaltă persoană.

De ce învață Isus aceasta? Care să fie scopul său? Răspunsul este destul de clar. Când ne urăm dușmani și avem resentimente față de ei, vom ajunge să ne rănim pe noi înșine mai mult decât îi rănim pe ei. Un autor anonim a explicat la un moment dat aceasta astfel, Când ne urăm dușmani, le dăm putere asupra noastră, puterea asupra somnului, putere asupra presiunii sângelui, putere asupra sănătății și a fericirii noastre. Dușmani noștri poate că ar dansa de bucurie dacă ar știi cât de mult ne distruge ura față de ei. Ura noastră nu îi rănește și nu îi afectează cu nimic. Ci doar ne transformă zilele și nopțile într-un adevărat chin.

Însă întrebarea e, cum ne iubim dușmani? E o întrebare cu adevărat dificilă însă nu e nici imposibilă de realizat.

Un mare predicator verbit pe nume, Bel San Louis, în cartea sa de omilii, Cuvântul Viu. Reflecții asupra evangheliei duminicale din an a spus că, mai întâi va trebui să distingem faptul că când Isus a spus, Iubiții pe dușmani voștri, el de fapt ne-a spus că iubirea este un act al voinței și nu un sentiment. Așa că nu trebuie să ne simțim bine în privința dușmanilor noștri ci va trebui să voim binele lor. Nu trebuie să avem parte de experiența unor sentimente bune în privința lor ci va trebuie să dorim cel puțin mântuirea și vindecarea lor. Asemenea acelui moment în care Domnul nostru Isus Cristos atârna pe cruce, el cu siguranță nu a avut parte de experiența vrunui sentiment de iubire față de executori săi ci le-a dorit binele prin a le spune Tată iartă-i căci nu știu ce fac. Datorită iubirii iertătoare a lui Isus, inimile dușmanilor lui au fost schimbate pentru totdeauna.

Isus ne poruncește astăzi tuturor să ne iubim dușmani, nu fiindcă ar aproba viclenia lor, nici măcar pentru ceea ce sunt ei acum, adică păcătoși, ci pentru ceea ce pot deveni, adică sfinți.

Același predicator verbit a continuat să spună că Domnul ne cheamă la o formă superioară de spiritualitate, la a face mai mult decât se așteaptă de la noi.

Însă cum rămâne cu dușmani din interiorul nostru? Episcopul Jose Manguiran, într-una din cărțile sale intitulată Lugas, din 2008,  a spus că dușmani din interiorul nostru sunt de două tipuri, bolile fizice, precum uitarea, genunchi slabi, presiunea crescută a sângelui, artrita, diabetul și altele asemenea, iar celelalte sunt bolile spirituale, precum tristețea, dorul față de cineva, singurătatea, sentimentul de abandon, rănirea ușoară, murmurul, smiorcăielile și altele.

Adesea simțim că nici un doctor nu ne mai poate vindeca de bolile noastre, că nici un spital nu ne mai acceptă când ne îmbolnăvim și altele. Însă Isus, doctorul nostru ceresc, ne oferă medicamentele sale, adică

În primul rând, iubiţi-i pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă persecută. Cu alte cuvinte, să ne împrietenim cu dușmani noștri. Nu te ruga ca dușmani tăi să dispară fiindcă, fie că ne place sau nu, dușmani sunt o parte și un sector al naturii noastre umane, păcătoase. Ci să ne rugăm ca Dumnezeu să ne de-a virtutea răbdării, a perseverenței împotriva lor.

Al doilea medicament, Cine nu-şi ia crucea şi nu mă urmează nu este vrednic de mine… să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze!  Dușmani noștri sunt crucea noastră, cruce pe care va trebui să o purtăm zi de zi. Haideți să nu așteptăm Vinerea Sfântă care are loc doar o dată pe an, ci să ne purtăm crucile zi de zi.

Și al treilea medicament ceresc, Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă!  Va trebui să mergem la Isus și să ne odihnim în el. Sfântul Augustin a spus la un moment dat, Inima mea e neliniștită până când nu se va odihni în tine, Doamne.

Așa că nu uitați că noi va trebui mereu să ne perfecționăm pe noi înșine, după cum și Tatăl nostru ceresc, perfect este. Amin.

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04, 05,

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

div#stuning-header .dfd-stuning-header-bg-container {background-image: url(https://paxvobis.ro/wp-content/uploads/2021/11/header-nou-final.jpg);background-size: initial;background-position: center bottom;background-attachment: scroll;background-repeat: no-repeat;}#stuning-header div.page-title-inner {min-height: 400px;}
//
Daca aveți vreo întrebare trimiteți-mi mesaj aici și va voi răspunde imediat!
Cu ce va pot ajuta?