Mt 25,31-46
Oare mai e posibil ca noi să îl experimentăm pe Dumnezeu astăzi? Da. Dumnezeu ne vorbește în multe moduri despre minunile iubirii sale, prin frumusețea stelelor, prin munți înverziți, pe scurt, în creație, prin părinți, frați, surori, prieteni și prin diferitele evenimente din viața noastră. Însă, mai presus de toate, Dumnezeu ne-a vorbit nouă prin Fiul.
Minunatele lucrări ale creației sunt simple cuvinte venite de la el, care doar ne amintesc de iubirea sa generoasă. Însă el dorește mai mult. El dorește să trăiască în noi, ne iubește cu o inimă omenească, vorbește cu noi într-un limbaj omenesc, muncește cu noi, suferă și moare cu noi. Cu ceva timp în urmă, unele reviste și ziare au publicat o imagine, creată pe calculator, a cum ar arăta de fapt Cristos, bazându-se evident pe craniul unui om îngropat cu mai bine de 2000 de ani în urmă în Ierusalim. Te-ai ruga acestui om? Ai avea încredere în acest om? Noi avem mult mai mult decât această imagine a lui Isus creată pe calculator, avem zâmbetul lui Isus, cuvintele sale în sfânta Scriptură, în sacramente, în rugăciuni, pe scurt în viața Bisericii. După cum Dumnezeu așteaptă să îl găsim sub vălul umanității sale asumate, chiar și atunci când această umanitate era plină de sânge și în profundă agonie, tot la fel așteaptă acum și de la noi, să îl descoperim sub alte văluri umane. Zi de zi Isus umblă în mijlocul nostru, sub chipul celor, săraci, nevoiași, neputincioși și neajutorați. Așa că întrebarea e, noi ce avem de gând să facem în privința asta?
