Gen 1,1-2,2
Gen 22,1-18
Ex 14,15-15,1
Rom 6,3-11
Mt 28,1-10
Îngerul a spus, a înviat din morți, (v. 7). Aceste cuvinte ale îngerului luate din textul evangheliei de astăzi, cuprind motivul pentru care ne aflăm, aici și acum, în această noapte sfântă. În această noapte, ne-am adunat, fie aici, fie în fața ecranelor, pentru a ne aminti de Paștele Domnului, de trecerea lui de la moarte la înviere, moment sfânt pe care noi îl numim ca Vigilia Pascală a Învierii Domnului. Astfel Biserica ne invită acum pe fiecare dintre noi să venim împreună în vigilie și în rugăciune. Să îl lăudăm acum pe Domnul și să îi oferim mulțumirea și recunoștința noastră pentru tot ceea ce a făcut pentru noi, pentru că ne-a oferit veșnicia. Pentru că ne-a oferit creația sa, opera sa răscumpărătoare care este suferința, moartea și influența sfântă a Duhului său Sfânt.
Sfânta Liturghie din Vigilia Pascală e considerată ca fiind prima sfântă Liturghie de Paște, prima sfântă Liturghie a Învierii Domnului. Comunitatea noastră de credință s-a adunat ,aici și acum, în fața micilor ecrane, în această seară pentru a participa la misterul sfintei Liturghii, cu bucurie și laudă în comemorarea glorioasei învieri a Domnului nostru Isus Cristos.
Lecturile de la celebrarea acestei Vigilii Pascale reevocă și proclamă acele fapte mărețe ale iubirii lui Dumnezeu săvârșite de-a lungul istoriei mântuirii.
Am avut ocazia să ascultă un număr neobișnuit de mare de lecturi Biblice în această seară, a căror semnificație aș dori să o rezum pe scurt în clipele care urmează. Și voi menționa unele dintre aceste lecturi care evocă faptele mărețe ale lui Dumnezeu. În primul rând, e cartea Genezei (1,1-2,2) care ne indică tot ceea ce a făcut Dumnezeu, că tot ceea ce a făcut el este bun. De șapte ori, am avut ocazia să auzim cuvintele Dumnezeu a văzut că era bun (1,4.10.12.18.21.25.31.). Dacă Dumnezeu a văzut că este bun de șapte ori, cu siguranță creația lui trebuia să fie extrem de bună, toate acestea slujind un scop în planul său divin progresiv.
Cartea Genezei (22,1-18), de asemenea, ne mai amintește și de evenimentul în care Abraham a ascultat de porunca lui Dumnezeu de a merge și de a-și sacrifica singurul său fiu Isaac pe care îl iubea atât de mult. Acest moment a fost un adevărat test de credință pentru Abraham. Fiindcă a ascultat de Domnul, chiar și până în ultima clipă, viața fiului său a fost scutită. Ca și recompensă, Domnul i-a promis lui Abraham că el va face ca urmași lui să fie la fel de numeroși ca stele de pe cer și ca nisipul de pe țărmul mării (Gen 22,17), iar prin acești descendenți, toate națiunile pământului vor fi binecuvântate (Gen 22,18).
În scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani (4,3-9), ni se spune, Credința la socotit pe Abraham ca drept. Aceiași dreptate pe care a primit-o Abraham ne-a fost acordată nouă tuturor, iar prin asta mă refer la absolut toți, la toți cei care [provin] din credința lui Abrahám, care este părintele nostru, al tuturor 17după cum este scris: „Te-am pus părinte al multor neamuri” (Rom 4, 16-17).
Ultima lectură din această seară a fost luată din evanghelia după Matei (28,1-10), evanghelie care rememorează evenimentele ce au avut loc în momentul învierii glorioase a Domnului nostru Isus Cristos. Momentul în care Maria Magdalena și cealaltă Marie s-au dus la mormânt ca să-l vadă, în acea zi de Duminică dimineața, moment în care, un înger le-a spus că Isus a înviat din morți. Conform acestuia, femeile au trebuit să se ducă la discipoli pentru a le da vestea cea bună, dar și pentru a le spune să meargă în Galileea unde îl vor vedea din nou pe Isus.
În această noapte sfântă, Isus ne oferă două lucruri pe care va trebui mereu să le ținem minte, conform unui mare episcop predicator pe nume Socrates Villegas, într-una din cărțile sale de omilii, Isus în inima mea, lucruri pe care aș dori să le împărtășesc acum cu voi.
Primul dintre acestea e darul speranței. Că oricine e asemenea lui va învia și el. Acest dar ne-a fost dat în mod complet gratuit.
Fiecare sfântă Liturghie este o nouă oportunitate de a da noi daruri. Presupun că și tu și eu ne aflăm aici, în Biserică, sau în fața micilor ecrane, fiindcă dorim să ne oferim pe noi înșine lui Dumnezeu. De aceea aș dori să vă adresez acum o întrebare foarte sinceră pentru care doresc și un răspuns sincer. După ce îi oferim un dar lui Dumnezeu, ce anume așteptăm de la el? Dacă așteptăm să fim feriți de toate pericolele și dacă dorim să câștigăm măcar două sau trei numere la loto, atunci sincer să vă spun, nu ați oferit absolut nimic lui Dumnezeu, ci ați oferit o simplă mită.
Al doilea dintre ele este acela de a fi asemenea lui. Discipoli lui Isus Cristos au fost primi care au fost numiți creștini în Antiohia la 50 de ani de la învierea lui Isus. Imaginați-vă doar, cincizeci de ani!? Noi am devenit creștini prin botez. Însă, ce e atât de special la a fi creștin? Nu e o simplă cetățenie, într-o anumită țară sau un statut de membru în vreo organizație sau vreu club deosebit. A fi creștin înseamnă, a fi un alt Cristos. Acesta este motivul pentru care, Botezul a fost numit înainte ca creștinizare, fiindcă eram inițiați în Cristos.
Aș dori să închei cu o întrebare, la care sunteți cu toți invitați să reflectați, Există destule dovezi în viața noastră pentru a arăta că suntem creștini? Din moment ce suntem creștini, ar trebui să vorbim, să acționăm, să gândim și să zâmbim ca Isus Cristos. Dacă nu reușim să facem aceasta, atunci nu suntem nici discipoli lui Cristos. Amin
