In 6,22-29
Toți cerșetori se bazează pe inima milostivă a celor care trec, care se simt mișcați în a le oferi ajutorul lor. Însă acest cerșetor particular așteaptă cu răbdare să treacă cel care îl ajută mereu, zi de zi. În fiecare zi cerșetorul stă la postul său, prin acel loc în care trec donatori caritabili și îi lasă mereu câte o monedă. Donatorul a ajuns într-un final față în față cu un prieten al său care l-a și întrebat, De ce îl ajuți zi de zi pe acel cerșetor? Tot ceea ce faci e să tolerezi lenea. Donatorul însă i-a răspuns că, Da prietene, în acel moment și eu mă simt vinovat că poate îi fac o nedreptate acelui cerșetor. Însă mereu am impresia că ratez o ocazie ca acel bănuț pe care îl dau eu, să fie necesarul de care are nevoie pentru o masă decentă.
În viață practica carității nu este limitată doar la pomană. Ci înseamnă a da tot ceea ce ai mai mare nevoie, de exemplu, un sfat celui care este confuz, o mână de ajutor celui care duce lucruri grele, rostirea unui cuvânt de recunoștință sau apreciere celui care a dat tot ceea ce a putut pentru a te ajuta, și multe altele. Printr-o faptă bună săvârșită pentru oameni, prin euharistie, creștinul poate deveni pâinea lui Dumnezeu pentru ceilalți, atunci când se frâng pe ei înșiși, în moduri simple și normale, pentru binele celorlalți. Paștele este un timp pentru martiri albi, martiriul prin fapte bune ca manifestare a faptului că Domnul este viu, nu doar în celebrarea liturgiei ci mai ales în viețile celor care îl urmează.
