In 21,15-19
Mă iubești? Această întrebare îmi amintește de acea scenă impresionantă din filmul Scripcarul de pe acoperiș în care un tată iudeu a trei fete, își tot tachina soția Golde, cu care se căsătorise în urma unui aranjament a părinților cu mai bine de 25 de ani în urmă. Mă iubești? Întreba el cu un rânjet pe față. Golde îi răspunsese supărată, Ești supărat. Ție cald. Mergi înăuntru și întinde-te! Poate ai făcut indigestie!. Nemulțumit acesta își continuă cochetăria cu soția, căutând o mică scânteie de pasiune: Mă iubești? La care soția îi răspunde, Mă iubești? De 25 de ani îți spăl hainele, fac curățenie în casă, ți-am făcut copii, am muls vacile. Iar după 25 de ani abia acum mă întrebi dacă te iubesc?
Mă iubești? Întrebarea aceasta Isus o adresează de trei ori lui Petru, făcând referință în mod ironic la trădarea lui Petru, în loc să îl restabilească prin a scoate la iveală curajul, credința și spiritul de conducător din el. Isus îl alege pe pescarul Petru să păstorească Biserica sa. Însuflețit de această iertare și încredere, Petru își dedică întreaga viață discipolilor și conducerii pastorale.
Mă iubești? Poate că noi nu am pus niciodată această întrebare însă Dumnezeu dorește ca noi să răspundem la ea cu viața noastră de zi cu zi. E o întrebare care ne atrage mai aproape de inima lui Dumnezeu și ne obligă să ne dăm angajamentul deplin al vieții noastre lui. Un lucru e clar, că niciodată nu vom putea să îl întrecem pe Dumnezeu în iubire. El ne-a iubit mai întâi iar iubirea noastră pentru el și pentru aproapele e adesea un răspuns ezitant dat bunăvoinței sale infinite. Însă, dacă permitem iubirii lui Dumnezeu să ne transforme și să ne de-a putere, atunci crucile noastre zilnice ar putea răsuna Da Doamne, tu știi că te iubesc.
