In 20,24-29
Sfântul apostol Toma a fost unul dintre pescari de la marea Galileii care a fost chemat de Isus să fie unul dintre discipoli lui. El a fost cunoscut ca geamănul sau Didymus. În ciuda faptului că era o persoană care credea mai greu, el avea o inimă plină de iubire, simpatie și curaj. În momentul în care Isus a propus să meargă la Betania pentru a-și aduce omagiul prietenului său Lazăr, Toma, din frică că Domnul ar umbla în mijlocul dușmanilor lui și ar putea fi rănit ori omorât, i-a urgentat pe ceilalți apostoli să meargă cu Isus. El le-a spus, Să mergem și să murim cu el (In 11,16b).
În timpul ultimei sale cine, Toma și ceilalți apostoli au primit asigurarea că Isus este calea, adevărul și viața. însă Toma este amintit pentru incapacitatea lui de ai crede pe ceilalți apostoli când aceștia i-au spus că Isus a înviat. El a crezut abia când Isus i-a apărut lui și când a văzut mâna sa străpunsă și coasta și când i s-a permis să își pună degetul în rănile sale. Din acel moment, el a fost cunoscut ca Toma necredinciosul. Însă chiar dacă Toma a fost necredincios, el tot a crezut. El a făcut una dintre cele mai remarcabile expresii de credință din tot Noul Testament, Domnul meu și Dumnezeul meu (In 20, 24-28).
Sfântul Toma mai este menționat și pentru faptul că a fost prezent la apariția lui Isus de pe malul mării Tiberiadei, când a avut loc și acea pescuire minunată. Tradiția ne spune că după Rusalii, el a fost trimis să evanghelizeze Parților, Mezilor și Persanilor. A ajuns în India, predicând credința pe coasta Malabar. A murit vărsându-și sângele pentru stăpânul său, străpuns de o suliță în locul numit Calamine.
Acum când celebrăm sărbătoarea sfântului Toma, să ne amintim de curajul și de iubirea sa pentru Domnul. Să ne lăsăm inspirați de cuvintele lui Ioan, Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!” (In 20,29).
