Gen 3,9-15.20
1,3-6.11-12
Lc 1,26-38
Singura mândrie a naturii noastre contaminate.
O, Marie, zămislită fără de păcat,
roagă-te pentru noi care alergăm la tine.
Această cerere, ce o onorează pe Neprihănita Zămislire, este inclusă în multe rugăciuni și novene.
O, Marie, zămislită fără de păcat,
roagă-te pentru noi care alergăm la tine.
Ea este și cererea Preasfintei Fecioare de pe fața medaliei miraculoase, medalia Fecioarei Maria ce a fost arătată în apariția sfintei Caterina Laboure din capela conventului ei din Paris în anul 1830. Fecioara Maria a spus că noi vom primi haruri imense dacă purtăm această medalie miraculoasă, binecuvântată cum trebuie și dacă rostim rugăciunea de cere.
O, Marie, zămislită fără de păcat,
roagă-te pentru noi care alergăm la tine.
În acea medalie și apariție, Fecioara Maria stă pe un glob pământesc și strivește capul șarpelui ceea ce ne reamintește de prima lectură de astăzi, în care am văzut cum Dumnezeu a spus că va fi dușmănie între șarpe și femeie, iar călcâiul femeii va strivi capul șarpelui. Isus este cel care strivește capul șarpelui iar acea victorie începe cu Neprihănita Zămislire a Fecioara Maria care a pregătit-o pentru a putea da naștere lui Isus care l-a învins pe diavol. În prima lectură, chiar și atunci când primul păcat fusese comis, Dumnezeu a anunțat că călcâiul Evei va strivi capul șarpelui, ceea ce adeseori este numită și ca prima evanghelie, sau Proto-Evangelium. Acea victorie asupra răului și asupra păcatului începe cu Neprihănita Zămislire a Mamei noastre cerești. Încă din primi ani ai Bisericii, o altă modalitate de a-l înțelege pe cel care a strivit capul șarpelui era acela de a face referință la Fecioara Maria motiv și pentru care această lectură a și fost aleasă pentru astăzi, după cum Fecioara Maria a strivit capul șarpelui în medalia miraculoasă și în apariție sfintei Caterina Laboure.
Dumnezeu și păcatul sunt complet opuși de aceea și mama care avea să de-a naștere lui Isus trebuia să fie ferită de pata păcatului strămoșesc. Pentru a fi fără de păcat ea trebuia mai întâi să fie pe neprihănit zămislită, ne-având păcatul strămoșesc, fiindcă înclinațiile noastre păcătoase izvorăsc din păcatul original cu care suntem născuți. Și totuși asemenea nouă, Fecioara Maria a trebuit să fie și ea salvată de Cristos; noi suntem mântuiți însă ea a fost ferită în avans de păcat după cum am avut ocazia să auzim și în rugăciunea zilei de la această sfântă Liturghie, după cum ai ferit-o pe ea de orice prihană pentru meritele morții lui Cristos, iar în rugăciunea de de-asupra darurilor vom auzi că ea a fost ne-atinsă de orice pată a păcatului datorită harul ce i-a ieșit în întâmpinare, iar harul ce i-a ieșit în întâmpinare înseamnă harul primit în avans, harul în avans al morții lui Cristos pe Calvar. Dumnezeu e în afara timpului de aceea în momentul în care Cristos a murit pe Calvar, toți cei care au trăit înainte lui Cristos și după Cristos vor fi mântuiți de harul morții lui Cristos pe Calvar. Fecioara Maria a fost ferită de tot păcatul în avans datorită morții lui Cristos de către harul ce i-a ieșit în întâmpinare în timp ce restul suntem mântuiți de moartea lui Cristos. Acesta e motivul pentru care poetul Wordsworth o descria pe Fecioara Maria ca Singura mândrie a naturii noastre contaminate. (Sonete Ecleziastice, 2.25).
Cea de-a doua lectură este cel mai frumos imn de laudă adus lui Dumnezeu pentru toate harurile pe care le-am primit în Cristos. Ne reamintește că am fost binecuvântați în Cristos cu toate binecuvântările spirituale (Ef 1,3). Cristos ne-a ales încă dinainte de crearea lumii ca să fim sfinți și fără prihană înaintea lui (Ef 1,4). Această lectură ne descrie pe fiecare dintre noi, ca fiind aleși din toate timpurile de Cristos și că primim acele binecuvântări în botez. Însă într-un mod special noi o putem vedea și ca o referință la Fecioara Maria fiindcă ea este cea care mai presus de toate a fost binecuvântată cu toate binecuvântările spirituale în Cristos. Ea este cea care mai presus de toate a fost aleasă încă dinaintea timpului, încă dinaintea întemeierii lumii, prin a fi întâmpinată de harul morții lui Cristos pe Calvar, pentru a fi sfântă și fără prihană, pentru a fi neprihănit zămislită pentru a putea da naștere lui Cristos, pentru a fi Singura mândrie a naturii noastre contaminate.
Toate aceste haruri pe care Fecioara Maria le-a primit în neprihănita ei zămislire pot fi observate în textul evangheliei de astăzi, chiar în primele sale cuvinte rostite de către arhanghelul Gabriel ei în momentul Bunei-Vestiri, Bucură-te, o, plină de har (Lc 1, 28). Modul în care Luca a scris aceasta în limba sa greacă este acesta, κεχαριτωμένη kecharitōmenē, care este un participiu pasiv perfect și indică că Maria a fost plină de har încă înainte de acel moment, de aceea o și sărbătorim astăzi și o vedem ca fiind Neprihănit Zămislită. Îngerul i se adresează cu plină de har ca și cum acesta ar fi numele Fecioarei Maria, și cu toți știm că numele în acel timp și loc era o expresie a întregii tale ființe. Astfel, îngerul Gabriel i-a spus Mariei că este plină de har încă din primul ei moment, încă de la neprihănita ei zămislire. Ea este cu adevărat Singura mândrie a naturii noastre contaminate.
Nu e de mirare că adesea ne întoarcem spre Fecioara Maria pentru a-i cere mijlocirea înaintea lui Dumnezeu pentru noi. Cu toate că este neprihănit zămislită, ea este mama care e aproape de noi toți, și la care putem să apelăm în toate încercările și luptele noastre. Ea dorește ca noi să stăm aproape de ea, să cunoaștem iubirea ei pentru noi, apropierea ei de noi. Ce mod mai bun de a face aceasta e decât rugăciunea Rozariului zi de zi, dacă nu chiar rostit în familie. Nu e de mirare că cererea de pe fața medaliei miraculoase este atât de populară,
O, Marie, zămislită fără de păcat,
roagă-te pentru noi care alergăm la tine.
În 1846, la 16 ani de la apariția Fecioarei Maria sub forma medaliei miraculoase, toți episcopi Statelor Unite s-au întâlnit într-un conciliu din Baltimore pentru a o alege pe Preasfânta Fecioară Maria, Zămislită fără de Păcat ca Patroană a Statelor Unite ale Americii. Opt ani mai târziu, în 1854, papa Pius al IX-lea a declarat solemn dogma Neprihănitei Zămisliri iar patru ani mai târziu, în 1858, Fecioara Maria a părut la Lourdes și s-a descris pe sine însăși ca fiind Neprihănita Zămislire.
În încheiere vă invit ca ori de câte ori ne aflăm în diferite lupte cu cel rău sau ispite de tot felul, sau când avem parte de diferite necazuri sau nevoii, să nu ezităm în a apela la Preasfânta Fecioară Maria, care a găsit plăcere înaintea lui Dumnezeu și a cărui sărbătoare o comemorăm astăzi. Să spunem împreună ori de câte ori simțim nevoia,
O, Marie, zămislită fără de păcat,
roagă-te pentru noi care alergăm la tine. Amin
