Sir 24,1-2.8-12
Ef 1,3-6.15-18
In 1,1-18/
In 1,1-5.9-14
Unde este Dumnezeu? Oare chiar îi pasă lui Dumnezeu de mine? Cum poate ști Dumnezeu suferințele noastre? Acestea sunt unele întrebări care cu siguranță ni le adresăm uneori, mai ales în momente de suferință. Răspunsul la aceste întrebări este, Lui Dumnezeu chiar îi pasă, Dumnezeu este mai aproape și decât inima ta și Dumnezeu chiar înțelege suferințele noastre.
În 1849, John Millais (1829-1896) a pictat un tablou al lui Isus care lucrează cu Iosif în atelierul lui de tâmplărie, intitulat Cristos în casa părinților lui. Lui Isus îi intrase o așchie de lemn în palmă iar sângele curgea în jos spre piciorul lui. Maria era lângă el pentru a-l alina. Cu toate că e doar un incident imaginar, el portretizează foarte bine faptul că Isus era om și că înțelege foarte bine durerile noastre. Acest tablou descrie foarte bine ceea ce Ioan a dorit să spună în textul evangheliei de astăzi. Cuvântul s-a făcut trup. De ce? Fiindcă lui Dumnezeu chiar îi pasă. Dumnezeu nu trebuia deloc să devină unul ca noi însă tot a făcut-o pentru a ne convinge cât de mult însemnăm pentru el. Gândiți-vă cât de mult însemnați pentru Dumnezeu! Însemnați atât de mult pentru Dumnezeu încât Dumnezeu a devenit om, doar pentru a ne convinge, iar dacă asta tot nu e de ajuns pentru a ne convinge atunci amintiți-vă că Isus a murit pentru noi. Ce poate face Dumnezeu mai mult pentru a ne convinge că lui chiar îi pasă de noi?
Ioan își începe evanghelia astfel,
La început era Cuvântul,
Și Cuvântul era la Dumnezeu
Și Cuvântul era Dumnezeu.
Acel Cuvânt este Isus. E cu adevărat uimitor, aproape de necrezut, că acest Cuvânt, Isus, care a existat încă de la început și este Dumnezeu, avea să devină trup.
Cuvântul s-a făcut trup
şi a locuit între noi,
iar noi am văzut gloria lui…
Cu siguranță nu ne-am fi așteptat ca Dumnezeu să se amestece cu noi prin a deveni trup. Însă Cuvântul a devenit trup, Dumnezeu a devenit unul de-al nostru pentru a ne convinge că lui Dumnezeu chiar îi pasă de noi.
Pentru faptul că Cuvântul a devenit trup, Isus a fost asemenea nouă în toate în afară de păcat. Ba chiar a avut aceleași emoții pe care le avem și noi. I-a iubit pe ceilalți oameni, precum Marta, Maria și Lazăr (In 11,15), pe discipolul său Ioan și pe tânărul bogat (Mc 10,21). A plâns când a suferit enorm; când prietenul său Lazăr a murit (In 11,35-36) și înainte de a intra în Ierusalim când știa că cetatea nu avea să îl accepte ca Mesia (Lc 19,41-44). S-a bucurat de diverse ocazii sociale. În evanghelia lui Luca în mod particular putem citi cum Isus participa la diverse mese (7,36; 11,37; 14,1), atât de mult încât provocase chiar și un zvon despre el, că este un mâncător și un băutor de vin, prieten cu vameși și păcătoși (Lc 7,24). Isus a avut milă față de oameni când i-a văzut cum sufereau (Mt 14,13-14), astfel încât când erau înfometați el a înmulțit pâinile și pești pentru ei (Mt 15,32-39). S-a supărat când a văzut că oameni foloseau templul pentru scopuri greșite (Mt 21,12-17). A avut nevoie de însoțire, așa că l-a luat pe Petru, Iacob și Ioan alături de el în diverse ocazii (Mc 5,37; 14,33), iar Ioan era cel mai apropiat prieten al său (In 13,23; 19,26; 20,2; 21,7.20). Apoi la finalul unei zile lungi Isus adormea în barcă, era obosit asemenea nouă (Mc 4,38). A simțit frică înainte de pătimirea sa, Tată îndepărtează de la mine paharul acesta (Mt 26,39) iar în In 12,27 a spus, acum sufletul meu este tulburat. Imaginați-l pe Isus spunând acum sufletul meu este tulburat. Când Ioan a spus că Cuvântul s-a făcut trup, el a vrut cu adevărat să spună asta. La urma urmei, el îl văzuse pe Isus și a fost cel mai apropiat prieten al său. După cum a spus și în evanghelia de astăzi,
Cuvântul s-a făcut trup
şi a locuit între noi,
iar noi am văzut gloria lui…
Cuvântul s-a făcut trup, și a fost asemenea nouă în toate în afară de păcat, pentru a ne convinge că lui Dumnezeu chiar îi pasă de noi.
Cuvântul a locuit între noi. Cuvântul, Isus, nu doar că a devenit trup și a dus o viață liniștită. El a devenit trup și a locuit între noi. El a fost un om dintre oameni. De aceea spuneau ei despre Isus că este un mâncător și un băutor de vin, prieten cu vameși și păcătoși (Lc 7,24). Când îi vindeca pe leproși Isus îi atingea. Leproși nu trebuiau să se apropie de cetate sau sat în conformitate cu legea iudaică, iar Isus ar fi devenit impur după atingerea unui lepros și nu ar mai fi avut dreptul să intre în templu sau în sinagogă până nu se curăța. Însă Isus a fost un om din popor, a locuit între ei, și astfel cu lege sau fără lege, când un lepros dorea vindecarea el îi atingea. Datorită faptului că Isus a fost un din popor el și-a concentrat mare parte din slujirea sa între cei care aveau nevoie cu adevărat de el, adică cei păcătoși. Ei știau că erau bine primiți în preajma lui, și era și cunoscut ca fiind un prieten al păcătoșilor.
Acest Cuvânt, Isus, devenit trup, și locuit între noi, și ni l-a făcut cunoscut nouă pe Tatăl, după cum ne spune și ultimele cuvinte din evanghelia de astăzi,
Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu;
Fiul unic al lui Dumnezeu, cel care este spre pieptul Tatălui,
el l-a revelat (v.18).
Ioan spune că motivul pentru care Cuvântul s-a făcut trup a fost pentru ca noi să îl putem cunoaște pe Tatăl. Isus este Cuvântul Tatălui pentru noi. Isus este revelația lui Dumnezeu Tatăl. Cum îl putem cunoaște pe Tatăl? Prin a-l cunoaște pe Isus. Isus, Cuvântul făcut trup, este calea către Tatăl. Dacă dorim să îl cunoaștem pe Tatăl atunci va trebui să îl cunoaștem pe Isus. Cum îl cunoaștem pe Isus? Prin același mod în care ajungem să cunoaștem pe oricare altcineva. Prin a petrece timp împreună. Petrecem timp împreună cu Isus când ne rugăm lui și când citim evangheliile. Așa că haide-ți să îl cunoaștem pe Isus care s-a făcut trup, prin rugăciune și citirea evangheliilor, pentru ca astfel să îl putem cunoaște și pe Tatăl. Nu mai putem spune că e prea dificil să îl cunoaștem pe Dumnezeu. Fiindcă el s-a revelat pe sine însuși prin Fiul său Isus, prin care ne-a arătat cu adevărat cât de mult îi pasă de noi.
Cuvântul s-a făcut trup
şi a locuit între noi,
Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu;
Fiul unic al lui Dumnezeu, cel care este spre pieptul Tatălui,
el l-a revelat (v.18).
Unde este Dumnezeu? Oare chiar îi pasă lui Dumnezeu de mine? Cum poate ști Dumnezeu suferințele noastre? Acestea sunt unele întrebări care cu siguranță ni le adresăm uneori, mai ales în momente de suferință. Răspunsul la aceste întrebări este, Lui Dumnezeu chiar îi pasă, Dumnezeu este mai aproape și decât inima ta și Dumnezeu chiar înțelege suferințele noastre. Dumnezeu nu trebuia deloc să devină unul ca noi însă tot a făcut-o pentru a ne convinge cât de mult însemnăm pentru el. Gândiți-vă cât de mult însemnați pentru Dumnezeu! Însemnați atât de mult pentru Dumnezeu încât Dumnezeu a devenit om, doar pentru a ne convinge, iar dacă asta tot nu e de ajuns pentru a ne convinge atunci amintiți-vă că Isus a murit pentru noi. Ce poate face Dumnezeu mai mult pentru a ne convinge că lui chiar îi pasă de noi?
Aș dori să închei de această dată cu frumoasa rugăciune de la sfârșitul celei de-a doua lecturi de astăzi, Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl gloriei, să vă dea Duhul înțelepciunii și al descoperirii, ca să-l cunoașteți pe deplin, luminându-vă ochii inimii voastre, ca să cunoașteți care este speranța chemării sale, care este bogăția gloriei moștenirii sale între cei sfinți (Ef 1,17-18). Amin
