Gen 22,1-2.9-13.15-18
Rom 8,31b-34
Mc 9,2-10
Anton de Mello, un preot iezuit, în cartea sa intitulată Cântecul păsărilor, a scris despre un om înțelept care reflecta într-o zi asupra lui însuși. Acesta scrisese că: când eram tânăr eram un revoluționar și toate rugăciunile mele adresate lui Dumnezeu erau astfel: Doamne dă-mi harul să schimb lumea. Când mă apropiasem de vârsta mijlocie am realizat faptul că jumătate din viața mea a trecut fără să reușesc să schimb un singur suflet, așa că mi-am schimbat rugăciunea, și am început să mă rog astfel: Doamne, dă-mi harul să îi schimb pe cei cu care i-au contact, cu care i-au legătura zi de zi. Doar familia mea și prieteni mei și voi fi mulțumit. Acum când sunt bătrân și când zilele mele sunt numărate, am început să văd cât de nebun am fost. Acum, singura mea rugăciune este, Doamne dă-mi harul să mă pot schimba pe mine însumi. Dacă m-aș fi rugat astfel de la început poate că nu mi-aș fi irosit viața.
Textul evangheliei de astăzi ne-a vorbit despre unul din episoadele din viața lui Isus ce au fost salvate doar de evanghelistul Matei și Luca. Acest moment este cunoscut ca Schimbarea la față, prin care Isus și-a schimbat înfățișarea într-unul din momentele sale de rugăciune la Dumnezeu.
Cuvântul Transfigurare tradus înseamnă o schimbare în formă sau aparență. Se aseamănă cu cuvântul grecesc metamorphosis, care este mult mai familiar studenților la biologie.
Mesajul evangheliei din această duminică ne vorbește despre schimbarea la care s-a rugat și acel om înțelept din povestioara cu care am început. Evanghelia ne-a relatat glorioasa transformare a lui Cristos. Și am auzit că Hainele lui au devenit strălucitoare, atât de albe cum niciun albitor de pe pământ nu le putea albi (v.3).
Schimbarea la față a lui Cristos ne spune că și noi avem nevoie să fim schimbați, să ne reînnoim propriul sine. Ca persoane și ca comunitate, noi trebuie să ne schimbăm și să ne reînnoim continuu și să creștem mereu în sfințenie.
De exemplu, la nivel național, există creștere politică și economică. Schimbarea noastră politică este modul lui Dumnezeu de a ne spune că chiar dacă reușim, un guvern despotic și corupt și toate structurile politice adiacente nu vor fi mai bune decât dacă va exista o schimbare profundă. Acea schimbare trebuie să vină din interior, o revoluție interioară a atitudinilor și a valorilor de la cei care guvernează precum și e la cei care sunt guvernați.
Interesant însă e faptul că punctele noastre tari sunt de asemenea și sursa punctelor noastre salbe. De exemplu, personalismul extrem. Are implicații pozitive dar are și efecte negative în sensul că nu avem cum să spunem nu unui prieten sau binefăcător când ne cere să facem fapte rele precum recompensele exagerate sub formă de contracte ilegale acordate prietenilor sau urmarea orbește a ordinelor rele provenite de la șefi. Mentalitatea aceasta de crab (încuiată) mai descrie și tendința crabilor dintr-un coș de a-l trage înapoi pe fund pe cel care reușește să ajungă sus pentru a scăpa. În loc să punem toate eforturile noastre împreună sau să colaborăm pentru bunăstarea oamenilor, doborâm la pământ toate ideile minunate ale celorlalți doar din cauza ambiției și a amorului propriu.
Așa că întrebarea e, ce putem face cu această mentalitate de crab și cu acest personalism extrem? Pentru ca noi să putem prospera și crește în mai bine ca persoane și ca națiune, ar trebui să ne amintim de următori șase pași:
Întoarce-te la Dumnezeu – Ori de câte ori cazi, și cu toți cădem, du-te apoi și fă o spovadă bună.
Eliberează-te de mânie – Nu du în inima ta gunoaie inutile și metale grele. Iartă!
Fă fapte bune – Cât mai ești în viață, trăiește, ajută, împărtășește, dăruiește și fă binele.
Exprimă-ți iubirea. Rezervă-ți timp pentru a fi cu Dumnezeu. Lasă oameni, mai ales cei dragi, să cunoască și să simtă iubirea ta pentru ei.
Scapă de vicii – Alege drumul „mai puțin umblat” drumul unei vieți curate, sfinte și sfințite.
Sacrificiul – Îmbrățișează duhul căinței în viața ta.
Zâmbește – Adică fă totul cu bucurie.
Secretul – Fă totul cu acea iubire care nu caută recunoaștere nici glorie vană.
În noi înșine, va trebui să existe unele priorități pe care să le ținem în minte pentru a ne schimba sau transfigura. Unele dintre aceste priorități ar putea fi și următoarele:
- Prioritatea sensului în viață – pentru ce trăim? De ce suferim? De ce muncim? De ce murim? Oare merită să trăim, suferim, muncim sau murim?
- Prioritatea Duhului asupra materiei, a sufletului asupra trupului. Nu numai cu pâine va trăi omul, ci și cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”.
- Prioritatea etici asupra tehnologiei – noi ar trebui să căutăm nu doar ceea ce este ușor, ceea ce e economic, ceea ce e rapid, ceea ce e eficient, ci și mai presus de toate acestea ceea ce este etic.
- Prioritatea persoanei asupra lucrurilor. Un muncitor valorează mai mult decât o mașinărie, chiar și decât întreaga fabrică. Un copil, un om bolnav, un om în vârstă este mai valoros decât toți bani dintr-o bancă.
- Prioritatea lui Dumnezeu asupra omului. Dacă nu există nici un Dumnezeu, atunci nu există nici omul. Fiindcă omul este doar o simplă creatură a lui Dumnezeu.
Cineva spusese că, Acum, doar pentru faptul că capul, inima, plămâni și eu nu știu la ce anume ar trebui să dau prioritate, asta nu înseamnă că celelalte părți ale mele nu au nici o importanță. Așa că să nu ne mai gândim atât de mult la sensul vieții încât să uităm cum să trăim. Nici să trăim atât de mult încât să uităm de sensul în viață. Prea multă materie ar putea seca duhul. Prea mult duh ar putea ucide materia. Prea mult pământ ne-ar putea face să pierdem din priviri cerul. Prea mult cer ar putea distruge pământul. Amin
