Gen 1,1-2,2
Ps 103
Ex 14,15-15,1
Ps Ex 15
Rom 6,3-11
Mc 16,1-7
Dați piatra la o parte și întâlniți-l pe Domnul înviat
Ne aflăm în cea mai binecuvântată și cea mai fericită noapte din an, acum când celebrăm învierea lui Isus. Suntem atât de obișnuiți să auzim de Isus înviat din morți încât am putea spune că O da….știm deja despre asta! Și să pierdem harul de a intra pe deplin în această celebrare. Însă lăsați toate astea și gândiți-vă; Isus a înviat din morți! Moartea nu e sfârșitul. Ci este doar o poartă spre dincolo. Haideți să nu permitem învierii lui Isus să lupte pentru un loc în viețile noastre, să lăsăm ca moartea și învierea să fie centrul vieții noastre. Am început celebrarea din această noapte cu o ceremonie a luminii, care îl simbolizează pe Isus înviat din morți, care aduce lumină tuturor. Lumina lui Cristos a strălucit în lume risipind întunericul pentru totdeauna. Noi am așteptat acest moment timp de mii de ani. Și am auzit asta în relatarea creației a bărbatului și a femeii din prima lectură din această seară, apoi în eliberarea evreilor din Egipt în cea de-a treia lectură din această seară. Asta a fost în planul lui Dumnezeu pentru omenire, însă punctul culminant al planului lui Dumnezeu pentru noi a fost învierea. Aceasta este cea mai măreață celebrare a Bisericii. Această noapte este cea mai binecuvântată, după cum am auzit și în minunatul Exultet, sau Preconiul Pascal. Învierea lui Isus ne reamintește că există cu adevărat viață dincolo de mormânt. Învierea lui Isus ne reamintește că există mai multe pentru noi decât ceea ce vedem cu ochii, că noi avem și un suflet nemuritor. Cu toate că trupul nostru se va întoarce în țărână, sufletul nostru va trăi veșnic cu Dumnezeu.
Care este scopul vieții? Care este țelul tău în viață? Unde se află inima ta în viață? Viața are doar un ultim scop, de pregătire pentru viața viitoare, iar dacă nu suntem pregătiți pentru propria noastră înviere atunci ne asemănăm cu un tren care a deraiat de pe șinele lui. Ce se întâmplă cu un tren care a deraiat? Nu merge nicăieri. Puteți oare să vă luați casa cu voi în ceruri? Atunci de ce dăm atât de mare importanță casei? Puteți oare să vă luați mașina cu voi în ceruri? Atunci de ce suntem atât de captivați în mașină? Poți să îți iei contul bancar cu tine în ceruri? Atunci folosește bani și pentru răspândirea evangheliei. De ce suntem atât de ocupați încât nu mai avem timp nici să ne rugăm la Dumnezeu zi de zi? Oare nu pe Dumnezeu dorim să îl întâlnim în viața de dincolo? Nu pot să îi înțeleg pe acele persoane care spun că cred în Dumnezeu dar nu se roagă zi de zi la el. E o contradicție să spui că crezi în Dumnezeu dacă nu te rogi.
Gândiți-vă la viitorul glorios care ne așteaptă pe fiecare. În scrisoarea către Romani pe care am auzit-o în această noapte, Paul a scris că noi îl vom imita pe Cristos în învierea sa (Rom 6,5). Apostolul Paul a scris Filipenilor că Însă patria noastră este în ceruri, de unde îl așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos. El va schimba trupul umilinței noastre, făcându-l asemănător cu trupul gloriei sale (Fil 3,20-21). Gândiți-vă doar, noi vom fi transformați pentru a deveni glorioși asemenea lui Isus. Așa că întrebarea e, trăim noi ca cineva care crede într-un asemenea viitor glorios? Dacă da, atunci cu siguranță că orice altceva din lume va căpăta o nouă perspectivă, pentru ca, după cum am zis cu o altă ocazie, să nu devenim posedați de posesiile noastre. Din moment ce noi am fost promiși să fim schimbați, să fim glorioși asemenea lui Isus înviat atunci de ce nu petrecem un timp semnificativ în rugăciune zi de zi. Acum înțelegeți de ce am spus că este o contradicție să spunem că cred în Dumnezeu dar nu te rogi deloc? Motivul pentru care avem atât de multe probleme e faptul că nu ne rugăm destul. Rugați-vă, rugați-vă, rugați-vă. Și din nou întreb, despre ce e viața? Însă patria noastră este în ceruri, de unde îl așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos. El va schimba trupul umilinței noastre, făcându-l asemănător cu trupul gloriei sale (Fil 3,20-21). Ioan în prima sa scrisoare ne-a spus și el ceva asemănător, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, dar nu s-a arătat încă ce vom fi. Știm că atunci când se va arăta, vom fi asemenea lui pentru că îl vom vedea așa cum este (1In 3,2). Cea de-a doua lectură de la sfânta Liturghie de mâine ne va spune Când se va arăta Cristos, care este viața voastră, atunci și voi vă veți arăta împreună cu el în glorie (Col 3,4).
De ce așteptăm un viitor atât de glorios? Fiindcă suntem botezați. Acesta e motivul pentru care botezul este atât de important. Când suntem botezați noi devenim copii adoptivi ai lui Dumnezeu, ca proprii săi fii și fiice. În aceiași scrisoarea apostolul Ioan ne spune, Vedeți câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu. Și suntem (1In 3,1). Noi am fost adoptați de Dumnezeu ca fii și fiice în ziua botezului nostru. Vedeți de ce spun că e nebunesc să te lași atât de prins în lucrurile acestei lumi și să ignori rugăciunea? Gândiți-vă la ceea ce se întâmplă în ziua în care am fost botezați. Am fost renăscuți din nou. Am devenit fii sau fiice ale lui Dumnezeu.
În lectura din Noul Testament din această noapte l-am auzit pe Paul cum le-a spus Romanilor că în momentul în care noi am fost botezați, am lăsat în urmă viața noastră cea veche. Am intrat în mormânt cu Isus și am înviat din nou cu el la o viață nouă (Rom 6,3-4). Ceea ce vrea el să spună e ca atunci când am fost botezați noi am adoptat un nou stil de viață, și am lăsat în urmă păcatul pentru a trăi o nouă viață cu Cristos fiindcă am devenit fii și fiice ale lui Dumnezeu. Cele trei femei din evanghelia de astăzi, au venit la mormânt întrebându-se cine ar fi putut da piatra la o parte (Mc 16,1-3). Probabil că ele au sperat ca soldații care stăteau de pază să de-a piatra la o parte pentru ele pentru ca ele să poată unge trupul lui Isus. Însă când au ajuns acolo piatra deja era dată deoparte. Întrebarea e, am permis noi unei pietre să ne țină departe de a-l întâlni pe Isus înviat? Am permis noi pietrei să devină o preocupare asupra a ceea ce avem și asupra a ceea ce au alți care să blocheze calea spre Isus? Noi toți am fost adoptați ca fii și fiice ale lui Dumnezeu în ziua în care am fost botezați. Dacă nu trăim ca fii sau fiice ale lui Dumnezeu, atunci va trebui să dăm piatra la o parte. Dacă nu suntem fericiți, atunci e un semn că piatra trebuie dată deoparte din viața noastră. Dacă l-am fi cunoscut pe Isus înviat atunci am fi avut deja această bucurie în viețile noastre, bucurie pe care nimic altceva nu ne-o poate oferi. Gândiți-vă la totala schimbare ce a avut loc în viața lui Paul după ce l-a întâlnit pe Isus pe drumul spre Damasc. Va trebui să dăm piatra la o parte pentru asta. Ascultați din noi frumoasa invitație din partea lui Dumnezeu din a cincea lectură din această noapte,
1 Voi, toți, cei însetați, veniți la apă,
chiar și cel care nu are argint!
Veniți, cumpărați și mâncați!
Veniți și cumpărați vin și lapte,
dar fără argint și fără plată!
2 De ce cântăriți argint pentru ceea ce nu este pâine?
De ce trudiți pentru ceea ce nu satură?
Ascultați-mă și veți mânca bine
și sufletele voastre se vor desfăta din belșug
3 Plecați-vă urechea și veniți la mine!
Ascultați și sufletele voastre vor trăi! (Is 55,1-3).
Dumnezeu ne-a adoptat ca fii și fiice ale sale. De aceea va trebui să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru acest mare privilegiu. Dacă l-am fi întâlnit deja pe Isus înviat atunci cu siguranță am fi știut-o deja. Dacă nu l-am întâlnit încă, atunci va trebui să dăm deoparte piatra pentru a accepta invitația lui Dumnezeu din cea de-a cincea lectură din Vechiul Testament din această noapte și să îl întâlnim pe Isus:
1 Voi, toți, cei însetați, veniți la apă,
chiar și cel care nu are argint!
Veniți, cumpărați și mâncați!
Veniți și cumpărați vin și lapte,
dar fără argint și fără plată!
2 De ce cântăriți argint pentru ceea ce nu este pâine?
De ce trudiți pentru ceea ce nu satură?
Ascultați-mă și veți mânca bine
și sufletele voastre se vor desfăta din belșug
3 Plecați-vă urechea și veniți la mine!
Ascultați și sufletele voastre vor trăi! (Is 55,1-3). Amin
