Fap 9,26-31
1In 3,18-24
In 15,1-8
Vița și mlădițele
Cineva a comparat odată un creștin cu un jucător de baschet. A fi un bun jucător, spunea el nu ajunge să știi cum să driblezi și să eviți să fii faultat. Ceea ce contează cel mai mult este să fii capabil să arunci, să acumulezi puncte și să fi productiv.
Isus îi compară astăzi pe adevărați săi discipoli cu o plantă. O planta pe lângă faptul că răsare și crește ea ar trebui să producă și roade. Iar Isus ne-a spus astăzi, Cel care rămâne în mine și eu în el, acela aduce rod mult, pentru că fără mine nu puteți face nimic…În aceasta a fost glorificat Tatăl meu, ca să aduceți rod și să fiți discipolii mei” (vv.5.8).
Dar la început Isus a vorbit despre sine însuși ca vița. De ce oare vorbește Isus despre sine însuși ca fiind adevărata viță? Imaginea viței era una extrem de bogată pentru evrei din moment ce ținutul Israelului era acoperit de numeroase vițe de vie. Ea mai avea și conotații religioase. Profetul Isaia vorbise despre casa lui Israel ca via Domnului (Is 5,7). Profetul Ieremia spusese că Dumnezeu a plantat Israelul ca vița sa aleasă (Ier 2,21). Vița a devenit un simbol pentru Israel asemenea unei moșteniri religioase făcute prin asocierea Sa cu un popor anume sau a unei legături de sânge, în loc să fie un simbol al faptului că doar prin El cineva poate intra în adevărata vie a Domnului. Isus oferă adevărata viață, o viață abundentă care provine de la Dumnezeu și care rezultă dintr-o mare rodnicie.
Cu alte cuvinte, textul evangheliei de astăzi ne vorbește despre uniunea cu Isus, asemenea acelor mlădițe ale unei vițe de vie. Ne vorbește despre a rămâne în legătură cu Isus. Iar ca și creștini noi suntem uniți cu Isus pentru prima oară prin botez. Acest botez este un semn de neșters ce rămâne în noi pentru totdeauna. Un mod prin care putem rămâne uniți cu Isus e prin ascultarea cuvântului lui Dumnezeu. Prin Duhul adevărului, cuvântul lui Dumnezeu ne hrănește sufletul. Atât de puternic este Cuvântul lui Dumnezeu încât este viu, plin de putere și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri; el pătrunde până la despărțitura sufletului și a duhului, (Evr 4,12). Cuvântul lui Dumnezeu are puterea de a-i transforma pe cei care caută cu sinceritate adevărul.
Un preot pe nume Ruben Villote, în cartea sa de omilii intitulată Un clov printre cei mulți, a spus că a fi atașat (unit) de Isus nu înseamnă doar să fii cu Isus ci a-l avea pe Isus ca prieten și a deveni Isus pe traseu. După cum spusese și apostolul Paul, nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine (Gal 2,20). A fi atașat de Isus nu e doar o simplă memorare a Bibliei, sau a spune rugăciunile corecte folosind cuvinte corecte, gesturile corecte și teologia corectă. Toate acestea sunt necesare pentru creșterea noastră spirituală. Însă a fi atașat de Isus înseamnă să te detașezi de dorințele compulsive a tot ceea ce nu e Dumnezeu; proprietăți, plăceri, prestigiu, putere, bani și mândrie.
A fi atașat de Isus înseamnă să nu faci nimic altceva decât să fii cu Isus și să devii Isus în modul în care gândești, simți, acționezi și reacționezi.
Putem fi uniți cu Isus prin a sluji oameni. Prin a ajuta la vindecarea celor care suferă de diferite dependențe, prin inspirarea iubirii de a învăța în studenți și elevi, diminuarea disensiunilor și instalarea cooperării între credincioși parohiei, societății, limitarea certurilor și umplerea caselor cu griji iubitoare și de a ieși în ajutorarea celor înfometați, în nevoie, oprimați, și celor care au parte de nedreptăți.
Putem fi uniți cu Isus prin rugăciune. Rugăciunea nu e un lux ci o necesitate. Pentru a rămâne în legătură cu ceilalți ai nevoie de dispozitive precum telefonul, emailurile și altele. Pentru a rămâne în legătură cu Isus, sursa puterii noastre spirituale, avem nevoie doar de rugăciune fiindcă nu există nici un substitut pentru ea. A începe zilele fără a-i cere ajutorul sau să lăsăm să treacă weekend-ul fără a fi în prezența sa la sfânta Liturghie înseamnă să pierzi legătura cu vița ce ne susține. Am putea deveni mlădițe uscate. Cu alte cuvinte, noi trebuie să fim uniți cu Isus prin rugăciune, acțiune și în cuvinte iar dacă facem toate acestea atunci noi vom aduce mult rod.
Domnul așteaptă ca discipoli săi să aducă rod. Nu ajunge ca noi să arătăm bine, ci va trebui să fim rodnici. De fapt, Isus dorește ca noi să aducem foarte mult rod și nu doar să aducem rod. Isus ne spune că Tatăl e glorificat prin faptul că noi aducem rod mult. Mlădițele care aduc deja aduc rod pentru Tatăl vor fi tăiate pentru a aduce și mai mult rod. Iar o persoană care trăiește în Cristos iar Cristos în el va produce și mai mult rod. Acesta e motivul pentru care dacă noi dorim să aduce rod iar vița să devină și mai rodnică, atunci va trebui să fim gata să fim tăiați după cum viticultorul taie cu grijă vița înainte ca ea să aducă mult rod. Mlădițele care nu aduc rod vor trebui tăiate cu grijă pentru ca vița să își conserve energia spre aducerea unui rod bogat.
Ce înseamnă să aduci rod? Înseamnă să faci fapte bune și rezultate bune pentru Împărăția lui Dumnezeu. El nu e mulțumit cu faptele bune obișnuite. El dorește ca noi să fim perfecți după cum el este perfect. El dorește să îl iubim pe Dumnezeu din toată inima noastră și cu tot sufletul nostru, cu toată mintea noastră și cu toată puterea noastră. El dorește ca noi să ne actualizăm potențialul la maxim. Însă în textul evangheliei de astăzi, cuvântul rod se aplică la o formă singulară. Ce înseamnă asta? Dacă era sub formă plurală, ar fi fost o referință la faptele noastre spirituale. Aici cuvântul rod însă este o referință la sfințirea noastră personală prin puterea Duhului Sfânt din noi. Este o referință la a aduce roadele Duhului. Iar roadele Duhului Sfânt sunt iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, blândețea, generozitatea, fidelitatea, gingășia, și controlul-de-sine (Gal 5,22). Acestea sunt virtuțile ce trebuie să strălucească prin noi pentru ca noi să rămânem uniți cu vița care este Isus ca sursă a vieții.
În încheiere vă invit să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru harul de a fi uniți cu Isus prin credință și botez, și nu prin meritele noastre proprii ci datorită milostivirii lui Dumnezeu. Amin.
