Joi din săptămâna a 10-a de peste an – 2

Mt 5,20-26

Învățătura despre mânie

Un articol dintr-un ziar spunea la un moment dat ceva de genul că O persoană care se mânie pe motive bune, împotriva persoanei care trebuie, în modul care trebuie, la momentul potrivit, și pe durata potrivită merită cu adevărat un premiu.

Mânia este unul dintre păcatele capitale. E acea dispoziție de a face rău și de a-i distruge pe ceilalți și se poate manifesta în diferite moduri. De exemplu, am putea să ne mâniem pe cineva care ne-a rănit pe nedrept.

În textul evangheliei de astăzi Cristos ne învață să nu ne mâniem. El ne va spune că noi trebuie să iertăm. Dacă ținem ranchiună și nu reușim să iertăm, el ne atrage atenția că vom deveni sclavi păcatului. Însă în momentul în care oameni transformă templul într-o casă de negustorie Isus se mânie pe ei. În momentul în care cărturari și farisei prețuiesc mai mult legea Sabatului decât vindecarea ologului, Isus iar se mânie pe ei. La un moment dat ba chiar i-a și numit cuib de vipere. Mulți dintre noi cred că a te mânia este un păcat. Însă, a simți ceva în sine însuși, nu este niciodată un păcat. Cum așa?  Sentimentul se trezește în noi în mod spontan. Nu avem cum să ne ferim de sentimentul mâniei, geloziei, a plictiselii, a mândriei sau a depresiei. Aceste sentimente vin și pleacă, iar noi nu avem cum să le alungăm printr-un simplu act al voinței. Iar Isus a înțeles asta perfect.

Mânia despre care vorbește Domnul în textul evangheliei de astăzi nu este acest sentiment de mânie iar asta fiindcă nu avem control asupra ei. Nu este nici acel tip de mânie pe care el a avut-o pe oameni din templu, pe cărturari și farisei și pe alți. El vorbește despre acea mânie interzisă pe care o avem față de frați și surorile noastre. Iar asta fiindcă această mânie egoistă ne întunecă, ne umple cu ranchiună, ciudă și ne menține aprinsă furia care refuză să moară. O mânie care întunecă, nutrește, și se mărește de-a lungul anilor. Isus interzice folosirea acestei mânii în moduri neadecvate.

Însă, care este antidotul acestui tip de mânie? Antidotul este milostivirea, bunătatea și iertarea care izvorăsc dintr-o inimă plină de iubire și iertare. Trebuie să iertăm și să fim milostivi fiindcă și Dumnezeu ne-a iertat. El ne cheamă pe toți să ne extindem milostivirea și iertarea față de cei care ne fac răul și ne rănesc.

Un episcop într-una din cărțile sale de omilii intitulată Iubește ca Isus sugerase diferite răspunsuri la acest tip de mânie. El sugerase următoarele răspunsuri.

Primul este comunicarea. Dacă există vrun resentiment, sau sentimente rănite și dacă există vrun pic de împotrivire în inima ta, atunci va trebui să vorbești. Vorbește despre sentimentele tale cu ceilalți. Construiește poduri și nu ziduri.

Al doilea e Compromisul. Nu e acel tip de compromis cu cel rău. Ci e mai degrabă acela de a căuta puncte de întâlnire, un loc de mijloc în care ambele părți pot renunța iar oameni să se întâlnească la mijloc fără a compromite moralitatea și poruncile. Sigur sunt unele lucruri la care putem renunța. Sigur sunt unele lucruri la care putem absolut să învățăm să renunțăm.

Al treilea e contemplația. Când ne întâlnim la mijloc, va trebui să privim în aceiași direcție și să ne rugăm.

Așa că întrebarea e, avem în inimile noastre vrun pic de mânie împotriva celeilalte persoane? Suntem noi capabili să ne împăcăm repede pentru a restaura relațiile bune? Amin

Alte opțiuni: 01, 02, 03, 04,

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

div#stuning-header .dfd-stuning-header-bg-container {background-image: url(https://paxvobis.ro/wp-content/uploads/2020/06/header-final-2.jpg);background-size: initial;background-position: center top;background-attachment: scroll;background-repeat: no-repeat;}#stuning-header div.page-title-inner {min-height: 400px;}