Mt 23, 8-12
4 practici pentru o viață sfântă
Astăzi celebrăm sărbătoarea sfântului Bonaventura. Când celebrăm sărbătoarea unui sfânt, adesea reflectăm asupra lecțiilor ce le putem extrage din viața lor și asupra modului în care putem fi discipoli mai fideli ai lui Isus Cristos.
Sfântul Bonaventura l-a întâlnit pe sfântul Francisc de Assisi ca și copil, de fapt se spune că sfântul Francisc l-a vindecat în mod miraculos pe Bonaventura de o boală destul de serioasă. Ca tânăr, Bonaventura s-a alăturat ordinului franciscan, fiind imediat remarcat pentru intelectul său extraordinar, fiind unul dintre cei mai mari intelectuali ai Evului Mediu. El e cel care a scris biografia oficială a vieții sfântului Francisc, biografie care poate fi citită și astăzi, biografie care conține o puternică și minunată descriere a vieții sfântului Francisc.
Sfântul Bonaventura a dat bisericii o mare onoare, el este cunoscut ca doctor al Bisericii. Perspectivele sale profunde asupra vieții spirituale și în teologie au modelat cu adevărat modul în care noi înțelegem ce înseamnă să fii un discipol al lui Cristos.
Sfântul Bonaventura a scris la un moment dat, Oricine dorește să se înalțe la Dumnezeu trebuie mai întâi să evite păcatul, care deformează natura noastră; trebuie să primească harul reparator; trebuie să ducă o viață bună, să primească dreptatea purificatoare; trebuie să mediteze, să primească cunoștințele iluminatoare; trebuie să practice contemplația, și să primească înțelepciunea perfectă.
Sfântul Bonaventura ne-a lăsat 4 practici prin care putem dobândi și avea o viață cu adevărat sfântă.
Prima e de a evita păcatul. Pentru a fi un discipol al lui Isus Cristos va trebui să dorim mereu să fim liberi de orice păcat, de orice încălcare a legii lui Dumnezeu. Sfântul Bonaventura spusese că păcatul deformează natura noastră. Când cedăm păcatului, abuzăm de acel dar al libertății pe care ni l-a dat Dumnezeu. Ori de câte ori suntem egoiști, sau nerăbdători, sau lăcomi, ori leneși sau ne abandonăm plăcerilor noi permitem păcatului să ne întunece mintea și să ne slăbească voința.
Al doilea e de a primi harul reparator. Acolo unde păcatul deformează natura noastră, harul lui Dumnezeu e cel care poate reface umanitatea noastră. Să ne rugăm ca să putem fi deschiși la tot ceea ce Dumnezeu dorește să ne ofere prin harul său, mai ales la primirea sfintelor Sacramente. De aceea ori de câte ori venim la sfântă Liturghie, noi ar trebui să fim recunoscători că Dumnezeu se folosește de acest timp pentru a ne curăța și pentru a ne restaura.
Al treilea e de a primi cunoștințele iluminatoare. A medita înseamnă să te gândești la credința proprie. Când citim scripturile va trebui să ne gândim la ce înseamnă ele pentru noi. Va trebui să ne gândim la viața lui Isus Cristos. Va trebui să ne gândim la ce ne-a învățat el prin propria sa suferință. Fiecare dintre noi are nevoie de o perioadă de meditație zilnică.
Al patrulea e practica contemplării. Contemplarea înseamnă nu doar de a sta și de a ne gândi la Dumnezeu ci de a ne concentra inimile și mințile asupra lui Dumnezeu însuși. Aceasta este rugăciunea tăcerii de care avem nevoie zi de zi, care ne ajută să ne concentrăm atenția asupra Lui, care ne permite să ne umplem inimile cu credință, speranță și iubire.
Prin viața sa sfântă, sfântul Bonaventura i-a hrănit pe ceilalți prin propriul exemplu și roade ale studiului, învățăturilor și rugăciunilor sale. El face la fel și pentru noi ori de câte ori implorăm cu sinceritate mijlocirea sa cerească.
Și voi încheia cu ceea ce ne-am rugat în rugăciunea zilei de astăzi, sărbătorind acum ziua nașterii pentru cer a sfântului episcop Bonaventura, să culegem înțelepciune din învățătura lui aleasă şi să imităm necontenit iubirea lui înflăcărată. Amin
