Is 9,1-6
Gal 4,4-7
Lc 1,26-38
Sfântul Amadeus de Lausanne, un călugăr cistercian, stareț al abației Hautecombe și episcopul catolic de Lausanne, într-una din predicile sale asupra sărbătorii noastre de astăzi, a sfintei Fecioare Maria Regină a spus,
Locuind în cea mai înaltă cetate a virtuții, ca un ocean de har divin sau o sursă de iubire de necuprins care s-a revărsat peste toate malurile ei, ea și-a revărsat apele bogate asupra sufletelor încrezătoare și însetate. Capabilă să păstreze atât trupul cât și sufletul de la moarte, ea a revărsat uleiuri dătătoare-de-sănătate asupra trupurilor și a sufletelor. A reușit careva să iasă vreodată din tulburarea, întristarea sau ignorarea misterelor cerești? Cine nu s-a întors la viața de zi cu zi vesel și bucuros pentru că rugăciunea sa fusese ascultată de Maica Domnului?
Dacă stăm să privim înapoi, la aceste opt zile și să analizăm triumful Maicii Domnului, prin înălțarea ei la ceruri atât cu trupul cât și cu sufletul, vom vedea acum cum ea este apoi încoronată ca regină a cerului și a pământului, fiind pusă astfel mai presus decât îngeri, iar asta fiindcă ea a iubit mai mult decât ei. Dacă stăm un pic să le analizăm vom observa că iubirea Mariei a fost una extrem de mare. Apoi, cuvântul serafim, cuvânt ce reprezintă cel mai mare rang de îngeri și care tradus înseamnă cel care arde de iubire pentru Dumnezeu, rezultă că Maria l-a iubit pe Dumnezeu mai mult decât îngeri însăși, motiv și pentru care a fost înălțată mai sus și decât aceștia. Serafimi se apleacă în fața Maicii Domnului după cum se apleacă și în fața lui Dumnezeu.
În acest moment, unii dintre noi s-ar putea întreba, Ce înseamnă mai exact să o numești pe Maria, Regina cerului și a pământului? Ea este acum regină fiindcă ea e cea plină de har și glorie, cea care domnește peste toate. E adevărat că ea este regină și plină de glorie, însă mai există și alte dovezi pentru care noi avem acum această sărbătoare regalității mamei noastre cerești. Dovezi de care sunt sigur că și sfântul părinte papa Pius al XII-lea a ținut cont când a proclamat această sărbătoare a ei. Și ar fi două aspecte sau zone:
Primul e cel istoric. Adesea din istorie putem vedea că o regină de obicei era soția regelui, însă nu la fel era și în Israelul antic. Sub domnia unora dintre regi dinastiei lui David, termenul de gebirah sau Marea Doamnă de obicei era folosit pentru mama regelui, care avea o mare putere ca și mijlocitor asupra regelui. Mama regelui Solomon, Betsheba avea propriul ei tron la dreapta fiului ei Solomon. În Vechiul Testament, în prima carte a regilor, putem citi că regele Solomon i-a spus mamei lui care ședea pe propriul ei tron lângă el: „Cere, mamă, căci nu-mi voi întoarce fața de la tine!” (1Rg 2,20). Cu alte cuvinte, această practică a Vechiul Testament a pus bazele istorice ale sărbătorii noastre de astăzi, a Mariei ca Regină.
În Noul Testament, acest titlu al Mariei ca Regină are mai multe surse biblice. La Buna Vestire, arhanghelul Gabriel i-a spus Mariei, că: (Isus)…va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt și Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său; și va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârșit” (Lc 1,32-33). Apoi în cartea Apocalipsului, sfântul apostol Ioan o vede pe Maria cum poartă o coroană de stele pe capși spunea: s-a arătat în cer un semn mare: o Femeie îmbrăcată în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele (Ap 12,1).
Al doilea e cel al tradiției. Primi părinți ai Bisericii adesea făceau referință la Maria ca Regină. De exemplu, Origene, care a murit în jurul anului 254, i-a dat Mariei titlul de domina, forma feminină a cuvântului latinesc domninus care tradus înseamnă Domn, iar Mariei, Doamnă. Apoi, sfântul Efrem Sirul, sfântul Ieronim, sfântul Petru Crisologul, toți au făcut la fel. Abia în anul 1954, papa Pius al XII-lea a stabilit în mod oficial această sărbătoare a Bisericii. Papa Pius al XII-lea a fost cel care a definit dogma de credință a Înălțării Mariei cu trupul și cu sufletul la cer în 1950.
Într-un mesaj radio adresat celor de la Fatima, papa Pius al XII-lea a explicat de ce Maria este cu adevărat vrednică de acest titlu: El, Fiul lui Dumnezeu, reflectă asupra Mamei sale cerești gloria, maiestatea și domnia regalității Sale, pentru că a fost asociată cu Regele Martirilor în opera de mântuire a întregii omenirii. Ca Mamă și ca colaboratoare, ea rămâne pentru totdeauna asociată Lui, cu o putere particulară nelimitată, în împărtășirea harurilor ce decurg de la Mântuitor. Isus este Rege pentru toată veșnicia prin natură și prin dreptul de cucerire: prin El, cu El și în subordinea Lui, Maria este Regină prin har, prin relație divină, și prin dreptul de cucerire, adică prin victoria mântuitoare a Fiului ei, și prin alegerea ei de către Tatăl. Împărăția ei este la fel de vastă precum a Fiului ei și a lui Dumnezeu, din moment ce nimic nu este exclus domniei ei. Un pic mai încolo tot papa Pius a explicat că Maria merită acest titlu din patru motive, fiindcă ea este Mama lui Dumnezeu, că adesea este asociată ca Noua Evă la opera de răscumpărare a lui Isus, datorită perfecțiunii ei atât de proeminente dar mai ales asupra puterii ei de mijlocire.
În continuare, bazându-ne pe textul evangheliei de la această sfântă Liturghie și după ce am trecut împreună prin aceste dovezi și aspecte care ne-au ajutat să înțelegem de ce Maria a fost încoronată în cer ca Regină a cerului și a pământului, vă invit să călătorim cu Maria, cu mama și regina noastră, prin evenimentele principale care au schimbat complet viața ei de pe pământ. Aceste principalele evenimente au scos în evidență călătoria de har și milostivire pe care Dumnezeu a înfăptuit-o pentru ca Ea să poată fi ridicată la această stare de glorie!
În primul rând e simplitatea Mariei. Maria a fost o fată simplă și fără nimic deosebit în fața oamenilor din acea cetate complet nepopulară a Nazaretului, din acel timp. Ea era o persoană complet normală, logodită cu un bărbat pe nume Iosif.
Maria, ca oricare fată avea visele ei. Ea dorea o viață de familie. Ea dorea o viață pașnică. Însă Dumnezeu a avut vise mult mai mari pentru ea. Un vis care avea să o facă Binecuvântată printre toți. Dumnezeu avea dorințe mai mari pentru ea. O dorință care avea să facă din familia din Nazaret un model pentru toți. O dorință care avea să o umple cu pace în timpul fiecărei dureri.
În al doilea rând e tulburarea Mariei. Maria a fost profund tulburată când s-a întâlnit cu arhanghelul Gabriel. Un salut din partea unei ființe divine a făcut ca inima ei simplă să se umple de sentimente de grijă și neliniște. Ea avea propriile ei griji…a avut parte ei de sentimente de neliniște. A avut momentele ei de preocupare. Însă Dumnezeu avea griji mai mari pentru ea. O grijă care avea să o facă Mama tuturor celor care au griji. Dumnezeu a avut sentimente mai speciale pentru Ea. Un sentiment care avea să o ajute să simtă pentru cei care trec prin durerile vieții. Dumnezeu a avut o alinare mai mare pentru ea. O alinare care o va ajuta să devină Alinarea celor neliniștiți.
În al treilea rând e confuzia Mariei. Maria a avut parte de un moment de mare confuzie și probabil chiar de totală uimire asupra a cum putea să creadă cuvintele îngerului Gabriel. Simțea o mare nesiguranță asupra a cum putea ca o astfel de zămislire să aibă loc și ce a făcut Cerul să îi acorde tocmai ei această alegere de a fi mama Fiului lui Dumnezeu!
Maria a avut propriile ei confuzii. Ea a avut propriile ei perplexități sau uimiri. Ea a avut propriile ei tulburări interioare. Însă Dumnezeu a avut o soluție mai profundă la confuzia ei. El a asigurat-o de prezența Duhului său cel Sfânt. Dumnezeu a avut o cale mult mai bună de a înlătura perplexitatea ei. El a calmat-o prin a-i deschide ochii asupra operei sale cele mari. Dumnezeu a avut un răspuns mai profund tulburării ei. El a liniștit-o prin ai aminti că toate sunt posibile pentru El.
Și al patrulea e voința sau disponibilitatea Mariei. Momentul Fiat-ului, a acelei clipe în care Maria a spus DA-ul ei imens planului de mântuire a lui Dumnezeu! A fost un moment sfânt în care Maria a consimțit și a devenit dispusă să permită planului lui Dumnezeu să lucreze în viața ei simplă. A avut momentul ei misterios. A avut momentul ei de ce urmează de acum. A avut momentele ei de nedefinit!
Însă Dumnezeu a revărsat lumina sa veșnică ce trece de orice mister. Maria avea să fie Femeia planului misterios de mântuire a lui Dumnezeu. Dumnezeu a avut, fără nici un dubiu, planul său destul de clar. Că ea avea să devină executorul perfect al planului ceresc pentru omenire. Dumnezeu a avut design-ul său superior asupra întregii veșnicii. Ea avea să devină refugiul tuturor celor aflați în nesiguranță și incertitudine.
Întrebările care apar, după această călătorie cu Maria sunt: Viața mea este prea simplă sau normală? Sau doar prea tulburată? Ori prea confuză? Prea complexă sau dificilă pentru ca și noi să devenim la fel de disponibili lui Dumnezeu?
Dacă răspunsul la aceste întrebări este Da, atunci mama noastră Maria este un adevărat model pentru noi. Un exemplu perfect. Un martor strălucitor! O provocare pentru noi! În toată normalitatea, tulburarea, confuzia și indisponibilitatea noastră față de voința lui Dumnezeu, mereu va trebui să ne încredem și să avem credință în Dumnezeu. Asemenea Mamei noastre Maria, va trebui să căutăm să spunem mereu lui Dumnezeu Fiat-ul – Da-ul nostru, fie mie după cuvântul tău! (v.38).
Să înălțăm un Imn de Mulțumire, iubire și afecțiune preaiubitei noastre mame, Regina Cerului și a Pământului; și cu o profundă bucurie și încredere, să ne rugăm ca și noi să căutăm mereu voința sa, pentru ca într-o zi să fim făcuți părtași de Gloria Sa, asemenea preaiubitei noastre Mame!
O sărbătoare cât mai frumoasă a preaiubitei noastre Mame Regină, unită cu Fiul ei, Isus Regele! Amin
