Lc 9,1-6
Misiunea celor 12
Cu siguranță mulți dintre voi ați auzit de sfântul Cristofor. Numele de Cristofor provine de la cuvântul latinesc, Christo sau Christ și ferre sau a purta. Prin urmare numele de Cristofor tradus înseamnă Purtător de Cristos. Bazându-se pe această expresie, un mare predicator, într-una din omiliile sale, a adresat următoarele întrebări la care vă invit să reflectăm cu toți: care e numele nostru real? Purtători de bani, de putere, de probleme, de vicii, sau de Cristos?
În textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi, Isus îi trimite pe cei 12 apostoli în misiune. Mai târziu vom vedea că Isus îi trimite și pe cei 72 de discipoli în misiune. El le dă instrucțiuni asupra ceea ce trebuie să facă în cadrul acestei misiunii.
Una dintre aceste instrucțiuni ale sale e aceea de a nu lua nimic cu ei în călătorie. Pentru mine personal aceasta nu trebuie să fie o regulă fixă ce trebuie urmată. Ci e doar pentru a ne arăta că succesul și împlinirea misiunii sale nu depinde de bogățiile materiale pe care noi le-am acumulat ci de angajamentul, de tipul de mărturie pe care ar trebuie să o arătăm și de iubirea față de Dumnezeu din toată inima noastră. De fapt, când s-a născut, Isus a luat un administrator care să aibă grijă de micuțul său trup delicat, a împrumutat o barcă și a stat la umbra unui copac când predica vestea cea bună, ba chiar a împrumutat și un mormânt pentru ca trupul său să stea acolo timp de trei zile. Isus nu doar că dă un exemplu, în această privință ci ne și avertizează în mod explicit, să nu căutăm siguranța în avere și bunuri, fiindcă moliile mănâncă iar rugina corodează și că ele nu ne pot asigura ceea ce căutăm. Ci, ne urgentează, pe noi cei care lucrăm pentru misiunea sa, să ne punem toată încrederea numai în el. Cu alte cuvinte, încredeți-vă în providența divină, că Dumnezeu ne va da, nu doar bunuri materiale ci și siguranța spirituală în viața cealaltă. Cuvântul providență provine de la cuvântul latinesc pro și videre care traduse înseamnă a vedea ceva. Dumnezeu este un tată care vede lucrurile și un zeu păgân asemenea lui Aristotel care nici măcar nu știe că mai există și altele. Tatăl lui Isus este un Dumnezeu bun. Însă, când noi ne-am născut, am fost născuți cu nimic și atunci când vom muri, vom fi dezbrăcați de toate.
Un preot, spusese la un moment dat într-una din predicile sale, că cea mai mare comoară a noastră nu e ceea ce avem ci cine suntem. O adunătură de lucruri pentru o viață mai ușoară și confortabilă pot fi adevărate ispite. Și totuși Cristos ne-a făcut pe toți moștenitori ai averii sale, adică ne-a făcut pe toți copii ai lui Dumnezeu: creați după chipul său, răscumpărați prin sângele său, chemați să împărtășim cu el fericirea veșnică a cerului. Copii lui Dumnezeu poartă în ei înșiși puterea lui Dumnezeu, prezența sa și mesajul său. Prin urmare, am fost chemați de Dumnezeu să fim Purtători de Cristos.
Asemenea celor doisprezece apostoli, Isus ne trimite și pe noi astăzi să mergem și să lucrăm pentru răspândirea împărăției sale. Misiunea încredințată apostolilor în ziua înălțării sale la ceruri, de a merge și de a face ucenici din toate națiunile, este o misiune încredințată, nu doar apostolilor și succesorilor lor, ci întregii Bisericii și fiecăruia dintre noi care suntem membre și încorporați în Biserică prin botez. Aceste cuvinte sunt adresate și mie și ție, tuturor.
În încheiere, vă invit să ne amintim cu toți de acel răspuns de la întrebarea din micul catehism, de ce suntem pe acest pământ? Iar răspunsul era, Pentru a-l cunoaște, a-l iubi și a-l sluji pe Dumnezeu, adică de a fi fericiți cu El pentru totdeauna în ceruri. Dumnezeu este calea spre fericirea noastră. Amin
