Lc 11,1-4
Rugăciunea Tatăl Nostru
Evrei erau cunoscuți pentru devoțiunea lor impresionantă față de rugăciune. Rugăciunea formală era prescrisă pentru fiecare moment al fiecărei zile. Iar rabini aveau câte o rugăciune pentru fiecare ocazie. De asemenea, era obiceiul pentru rabini ca aceștia să își învețe discipoli o rugăciune simplă pe care să o folosească mereu.
Un autor spusese că Evanghelia lui Luca mai este cunoscută și ca evanghelia rugăciunii chiar dacă celelalte trei evanghelii conțin și ele momente în care Isus se afla în rugăciune. Sfântul Luca face din rugăciune centrul, și punctul principal al evenimentelor. De exemplu, îl vedem pe Isus petrecând întreaga noapte în rugăciune, iar și iar (5,15), la fiecare moment important, crucial, precum alegerea apostolilor (6,12), în noaptea schimbării la față (11,1). Isus merge la Tatăl în rugăciune. Sfântul Luca mai redă și alte două parabole asupra rugăciunii spuse de Isus. Iar scopul alungării vânzătorilor din templu și a schimbătorilor de bani este acela de a restabili templu ca loc de rugăciune (19,46).
Discipoli au rămas impresionați de exemplul Domnului de a-și rezerva timp pentru rugăciune în mijlocul acelui program haotic, chiar și în zilele în care abia aveau timp să mănânce. Domnul nostru petrece ore lungi în rugăciune seara iar uneori întreaga noapte. Înainte de fiecare eveniment major din viața sa el se afla în rugăciune. Evangheliile, în afara de cea a lui Luca, menționează peste 80 de momente în care Isus merge să se roage. Toate acestea i-a determinat pe apostoli să îi ceară lui Isus să îi învețe să se roage. Iată de ce în textul evangheliei pe care îl vom auzi astăzi, discipoli îi vor cere, Doamne, învaţă-ne să ne rugăm aşa cum Ioan i-a învăţat pe discipolii lui! (v.1). De aceea va trebui să ne însușim exemplul Domnului, și să ne întrebăm, Ne rezervăm timp pentru rugăciune sau ne rugăm doar când avem timp? Isus le dă discipolilor săi dar și nouă, cea mai cunoscută rugăciune, Rugăciunea Domnească sau Tatăl Nostru.
Însă oare ce ne spune rugăciunea Tatăl Nostru despre Dumnezeu și despre noi înșine? În primul rând că Dumnezeu este atât Tată prin faptul că e Creatorul și autorul a tot ceea ce e creat, prima origine a tot și autoritatea transcendentă cât și faptul că El este Tatăl veșnic prin relația lui cu singurul său Fiu care este Fiul doar prin relația lui cu Tatăl (Mt 11,27). În al doilea rând, Isus ne învață cum să ne adresăm lui Dumnezeu ca Tată al nostru și să îi cerem cu umilință lucrurile de care avem nevoie în călătoria vieții noastre ca fii și fiice ale sale.
În rugăciunea Tatăl Nostru, spusese o călugăriță la un moment dat, găsim anumite îndrumări precum:
- Vedem că atunci când îi oferim lui Dumnezeu locul său de drept abia atunci toate celelalte lucruri își vor putea lua locul de drept (v.2);
- Să nu ne îngrijorăm asupra viitorului ci să trăim fiecare zi la rândul ei (v.2.);
- Am primit puterea de a ierta fiindcă cu toți știm cum e să fii iertat (v.4);
- Dumnezeu cunoaște capacitatea noastră de a înfrunta provocările mai mult decât știm noi (v.4).
În încheiere vă invit să nu uităm faptul că rugăciunea Tatăl nostru ne învață cum să ne rugăm. Ea ne conduce la acel loc în care ar trebui să se afle toate preocupările noastre, nu doar unele griji particulare, ci mult mai mult, însă grija față de Dumnezeu. Ea trebuie să fie o parte a pietății noastre zilnice. Așa că întrebarea e, Ne rugăm noi cu o atenție sporită, reflectând asupra semnificațiilor cuvintelor? Ne gândim noi la privilegiul de al numi pe Dumnezeu, Tată? Amin
