Sof 3,14-18
Fil 4,4-7
Lc 3,10-18
Fericiți în Domnul
Există o idee care a început de câțiva ani să devină tot mai cunoscută precum că religia îngrădește libertatea omului, că religia distruge stilul de viață, că este o forță opresivă. Unora dintre noi le este rușine să vorbească despre religie cu celălalt sau cu prieteni lor. Unii cred că reputația lor are de suferit o lovitură mare dacă ar fi cunoscuți că ar fi avut o credință puternică așa că încep să o ascundă. Unii oameni spun că mai degrabă ar râde cu păcătoși decât să plângă cu sfinți.
De fapt, departe de a ne îngrădi sau de a ne împiedica în orice mod, a trăi cu o credință puternică în Domnul ne duce la adevărata fericire pe care nu o putem găsi în altă parte. De aceea, apostolul Paul ne-a și scris, Bucuraţi-vă mereu în Domnul! Iarăşi vă spun: bucuraţi-vă! Sau după cum este scris într-o altă traducere, Vreau ca voi să fiți fericiți, mereu fericiți în Domnul; Repet, ceea ce doresc e fericirea voastră! (Fil 4,4). Observați doar locul în care ne spune că ne vom găsi fericirea, în Domnul. Noi ne vom găsi fericirea prin a trăi cum trebuie viața noastră creștină.
Bucuria și fericirea în Domnul pe care le celebrăm astăzi este simbolizată prin aprinderea lumânării de culoare roz din coroana de Advent, în locul uneia de culoare violet după cum am făcut până acum, dar și prin purtarea de către preot a unei haine de culoare roz în loc de violet. În continuare aș dori să trecem puțin împreună prin câteva momente în care noi l-am putut vedea pe Isus fericit și bucuros. Oare s-a simțit Isus îngrădit și împiedicat? Cu siguranță nu dacă stăm să citim ceea ce scrie în evanghelii. În evanghelia lui Ioan 15,11 putem citi că Isus a spus, V-am spus acestea pentru ca bucuria mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină. Isus a fost bucuros și dorea ca discipoli săi să fie părtași și ei la bucuria lui. V-am spus acestea pentru ca bucuria mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină. Isus a luat parte la multe mese: una dintre ele e cea oferită chiar de Matei sau Levi (Mt 9,9-10; Mc 2,13-15; Lc 5,27-29); la casa lui Zaharia (Lc 19,7); precum și la fariseii care șl-au invitat pe Isus la cină (Lc 7,36; 11,37; 14,1); apoi a fost o masă și la casa lui Lazăr (In 12,2). La nunta din Cana (In 2) Isus a preschimbat între 120 și 180 de litri de apă în vin pentru ca oaspeți de nuntă să poată continua să se bucure, și nu a preschimbat în orice vin ci în cel mai bun vin. Oricum, dacă stăm să ne gândim e enorm de mult vin, însă nu trebuie să uităm faptul că în acele timpuri celebrarea unei nunții ținea o săptămână, motiv care explică de ce era necesar atât de mult vin.
Primul pas pentru a fi fericiți în Domnul este acela de a renunța la păcat pentru a trăi o viață de har în Domnul. În evanghelia de astăzi (Lc 3,10-18) am văzut cum oameni îl întreabă de trei ori la rând pe Ioan Botezătorul ce trebuie să facem? Și de fiecare dată el le spune să renunțe la ceva și să nu fie lacomi. Călătoria noastră de convertire este o călătorie de la a dori și de la a fi lacomi și posesivi la a deveni ne-egoiști. Aceasta a fost călătoria pe care Ioan Botezătorul a cerută de la cei care îl ascultau dar mai ales călătoria la care suntem noi provocați să o facem în acest timp al adventului pentru ca noi să ne putem bucura de adevărata fericire și bucurie a celebrării Crăciunului și nu doar a veniri lui Moș Crăciun.
Când ne întoarcem spatele la păcat și începe să îl urmăm pe Domnul nu înseamnă că nu vom mai avea probleme niciodată. Un lucru e clar că tot vom avea. Vom avea probleme și necazuri atâta timp cât încă suntem în viață însă vom avea parte de acea pace interioară în Domnul și ne vom găsi fericirea în Domnul.
Am dat zilele acestea de două exemple de persoane care au fost fericite în Domnul în ciuda dificultăților, destul de provocatoare am putea spune, și mă îndoiesc că eu aș putea să fiu vreodată la fel de fericit în astfel de situații dificile, însă ei ne sunt exemple pentru noi de cum putem fi fericiți în Domnul:
Primul e cel al sfântului frate franciscan Maximilian Maria Kolbe, care a fost într-unul din lagărele de concentrare naziste din timpul celui de-al doilea război mondial și care s-a oferit voluntar să moară în locul unuia dintre ceilalți prizonieri ca și el. Temniceri au dat mărturie că acea cameră a morții de obicei era un loc de disperare și de blestem, însă nu și în cazul acestor oameni care cântau imnuri de bucurie lui Dumnezeu.
Al doilea e cel al sfântului arhiepiscop Oscar Romero care fusese întrebat la un moment dat de către un jurnalist dacă el e conștient de faptul că oameni doresc să îl omoare. Arhiepiscopul a răspuns că Le puteți spune că își pierd timpul. Ei pot ucide un episcop însă nu vor putea ucide poporul lui Dumnezeu, Biserica. Dacă eu sunt ucis atunci mă voi ridica din nou prin oameni din El Salvador.
De un lucru cu siguranță suntem cu toți de acord, că aceste două exemple de oameni cu adevărat fericiți în Domnul sunt foarte provocatoare pentru fiecare dintre noi. Ei ne reamintesc, după cum ne reamintește și apostolul Paul astăzi că Dumnezeu dorește ca noi să fim fericiți.
Domnul dorește ca noi să fim fericiți. Încă din ziua botezului nostru noi suntem fii și fiice ale lui Dumnezeu. Am putea rosti și cuvintele din prima lectură de astăzi care s-au împlinit în viața fiecăruia dintre noi în ziua în care am fost botezați, Bucură-te, fiică a Sionului! Strigă de veselie, Israel! Veselește-te și jubilează din toată inima, fiică a Ierusalimului! Domnul a îndepărtat judecățile tale, l-a îndepărtat pe dușmanul tău. Regele lui Israel, Domnul, este în mijlocul tău și nu te vei mai teme de rău… se va bucura cu veselie pentru tine, și va tăcea în iubirea lui. Se va veseli pentru tine cu cântare de bucurie (Sof 3,14-18).
Vi-l puteți imagina pe Dumnezeu cum se bucură pentru noi în ziua botezului nostru, zi în care noi am fost reînnoiți de iubirea sa? După cum am auzit și în evanghelie, că Ioan Botezătorul le-a spus celor care îl ascultau că el botează cu apă însă Isus care vine după el îi va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc (Lc 3,16). În momentul în care am fost botezați noi am fost atinși de Dumnezeu. Dumnezeu și-a pus sigiliul asupra noastră în momentul botezului nostru. Așa că întrebare e de ce să fim nefericiți? Dumnezeu nu dorește oare ca noi să fim fericiți?
Există o idee care a început de câțiva ani să devină tot mai cunoscută precum că religia îngrădește libertatea omului, că religia distruge stilul de viață, că este o forță opresivă. Însă înțeleasă corespunzător, credința noastră în Dumnezeu devine și este o forță eliberatoare, care ne eliberează de nefericire și ne ajută să ne găsim bucuria în Domnul. Și aș dori să închei cu cuvintele sfântului apostol Paul pe care deja le-am reamintit adineaori: Vreau ca voi să fiți fericiți, mereu fericiți în Domnul; Repet, ceea ce doresc e fericirea voastră!; Bucuraţi-vă mereu în Domnul! Iarăşi vă spun: bucuraţi-vă! Amin
