Mt 9, 41-50
Ispitele la păcat: Zâmbetul sării
Un autor necunoscut spusese la un moment dat că Nelegiuirile sau faptele rele sunt păcate de săvârșire iar faptele ratate sunt păcate de omisiune.
Isus în textul evangheliei de astăzi, îi va avertiza pe discipoli săi să nu devină o piatră de poticnire în calea altora, iar asta, pentru a nu jigni sau pentru a nu da un exemplu greșit care i-ar putea duce pe alți la păcat. Cuvântul grecesc pentru ispită, tentație este cel de scandalon care este asemănător cu cel românesc de scandal. Însă semnificație originală a cuvântului scandal este aceea de capcană sau piatră de poticnire care îl face pe cineva să cadă sau să alunece. Evrei susțineau că era un păcat de neiertat faptul de al învăța pe altul la păcat. În momentul în care îl învățăm pe aproapele la păcat declanșăm o reacție în lanț fiindcă și el la rândul lui ar putea să îl învețe pe un altul la păcat și tot așa până când toți comit acel sau acele păcate. Cei mai vulnerabili în această privință sunt cei tineri în credință, cei mai vulnerabili în ceea ce privește exemplul nostru rău de indiferență în rugăciune, de neglijare în a vorbi cu Dumnezeu și de a lua poruncile sale în serios.
Iată de ce Isus ne spune în textul evangheliei pe care îl vom auzi, Să aveţi sare în voi şi să trăiţi în pace unii cu alţii! (v.50). Înainte de electricitate și de apariția frigiderelor, sarea era extrem de folositoare fiindcă ea nu doar că dădea aromă alimentelor ci le și păstra și le ferea să se strice și să putrezească, menținându-le astfel mereu proaspete. Cineva spusese că Isus folosește imaginea sării pentru a descrie modul în care discipoli săi trebuie să trăiască în lume. După cum sarea purifică, păstrează și pătrunde, tot la fel și discipoli lui trebuie să fie sare în lumea societății umane pentru a o purifica, păstra și pătrunde cu Împărăția lui Dumnezeu și cu valorile împărăției sale, adică valoarea dreptății și a păcii, însă cum?
Isus însuși e cel care ne-a sugerat cum. În primul rând prin tăierea mâinii și a piciorului, prin scoaterea ochiului dacă ele ne duc la păcat (vv.43-47). Și am auzit cum ne-a spus, Dacă mâna ta te duce la păcat, taie-o! Așa că întrebarea e mâna noastră ne face să săvârșim păcate? Mâinile noastre pot aduce multă glorie lui Dumnezeu, glorie la care suntem chemați fiecare dintre noi. Însă așa să fie situația de fapt? Cineva spusese că mâinile pot fi împreunate în rugăciune sau strânse în pumn, ele pot scrie laude lui Dumnezeu sau îl pot defăima pe cel de lângă noi, pot muta televizorul pe un canal care să ne formeze cum trebuie sau să ne deformeze.
De fapt el nu vorbește literalmente ci ceea ce dorește să facă e să spună foarte clar că păcatul e o problemă serioasă și că noi trebuie să luăm acțiuni radicale pentru a-l dezrădăcina din viața noastră și din sistemul nostru. Aceste păcate ar putea fi acele influențe rele sau un prieten sau o relație păcătoasă, dependența de droguri, alcoolul, jocurile de noroc sau multe altele. Prin tăierea radicală a acestor păcate ce ne provoacă și cancere, noi vom reuși să păstrăm viața divină a lui Dumnezeu în noi, viață care va dura și va ține veșnic. E asemenea cancerului care adesea necesită intervenții chirurgicale pentru a înlătura un organ sau o parte a corpului pentru a opri răspândirea acestei boli mortale pentru a se putea prelungi viața persoanei.
În al doilea rând prin a face fapte mici de caritate sau de iubire (v.41). Cineva spusese că e foarte ușor să câștigi o recompensă în ceruri. Tot ceea ce trebuie să facem e să face fapte simple de caritate asemenea dăruirii unui pahar cu apă cuiva care este însetat în numele lui Cristos. Acesta e și motivul pentru care cred că următoarele cuvinte, pe care le-am găsit pe internet, sunt complet adevărate, cea mai bună parte din viața unei persoane e cunoașterea faptelor mici de bunătate și de iubire. Obținem fericirea nu fiindcă facem fapte mărețe ci fiindcă facem fapte mici cu mare iubire.
Așa că întrebarea e, Dăm noi un exemplu bun de urmat celorlalți, mai ales celor tineri? Amin
