Fap 15,1-2.22-29
Ap 21,10-14.22-23
In 14,23-29
Un preot anulase la un moment dat toate taxele fixe care le avea pentru celebrarea unei căsătorii din Biserica sa. Însă, principiul de bază după care mirele trebuia să doneze suma de bani pentru căsătoria lui, era în funcție de cât de mare era una din calitățile soției lui. Așa că l-a întrebat pe primul candidat: Cât de responsabilă este soția ta? Ceea ce vei plăti pentru această nuntă va fi la fel de mult pe cât de responsabilă este ea. Mirele a răspuns cu mândrie: Este foarte responsabilă. Voi dona 500 de lei pentru nunta noastră, atât de responsabilă este.
Al doilea candidat a fost întrebat, Cât de înțelegătoare este viitoarea ta soție? Plata va fi egală cu capacitatea ei de înțelegere. Mirele plin de încredere în sine a declarat că Ea este foarte înțelegătoare. Așa că vă voi da 1000 de lei pentru nunta mea, atât de înțelegătoare este.
Al treilea candidat a fost întrebat, Cât de frumoasă este soția ta? Taxa pentru nunta ta va fi în funcție de frumusețea ei. Acel bărbat însă, a scos portofelul și i-a dat preotului 5 lei. Cum așa? A rămas surprins preotul. Vrei să spui că frumusețea ei valorează numai 5 lei? Chiar atât de urâtă este? Da, părinte! A explicat omul. Dacă nu mă credeți, puteți vedea cu ochi Dumneavoastră. Ea e acolo, pe banca de așteptare.
Preotul a mers spre banca de așteptare, de pe hol…a privit femeia, după care s-a întors la acel bărbat și i-a dat 2 lei înapoi. Pentru ce sunt acești doi lei? L-a întrebat bărbatul. Iar preotul i-a răspuns că, Acela este restul.
Bănuiesc că deja v-ați dat seama cu toți ceea ce se petrecuse.
În prima scrisoare a sfântului apostol Ioan, putem citit că Dacă cineva spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu” și-l urăște pe fratele său, este un mincinos (4,20). Dacă un om dă mărturie că îl iubește pe Dumnezeu însă adesea îl vedem nervos, răzbunător sau care are adeseori are o dispoziție egoistă, nu face nimic altceva decât să facă din acea mărturie a sa o minciună. Însă dacă e destul de clar faptul că vrăjmășia noastră naturală a fost preschimbată în afecțiune și recunoștință, atunci va trebui să binecuvântăm numele Dumnezeului nostru pentru această realizare și pentru dobândirea fericirii veșnice. În acel moment ne vom diferenția de falși învățători, care pretind că îl iubesc pe Dumnezeu pe care nu îl văd, și totuși, îi urăsc pe frați și surorile pe care îi pot vedea. Aceasta este una dintre dovezile că noi îl iubim pe Dumnezeu.
În textul evangheliei de astăzi, Isus ne oferă încă o dovadă concretă prin care putem arăta tuturor că îl iubim pe Dumnezeu. Și l-am auzit spunând, Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu. Prin aceste cuvinte, ni se reamintește din nou de iubire. Pentru sfântul apostol Ioan, iubirea stătea și stă la baza a toate. Dumnezeu îl iubește pe Isus, Isus îl iubește pe Dumnezeu, Dumnezeu îi iubește pe oameni, Isus iubește și el oameni, Oameni îl iubesc pe Dumnezeu prin Isus pe care l-am văzut, oameni se iubesc între ei. Cerul și pământul, Dumnezeu și oameni, oameni și oameni, toți sunt legați între ei, împreună, de această legătură a iubirii. Însă, să nu uităm niciodată că pe Dumnezeu îl putem iubi numai dacă păzim cuvântul său.
După cum spusese și un mare predicator verbit într-una din cărțile sale de omilii, intitulată, Un gând pentru astăzi, că Biblia este cea mai bine vândută carte din lumea de astăzi. Respectăm această carte fiindcă ea conține cuvintele lui Isus. Dacă nu, atunci pentru cei patru evangheliști care au scris aceste cuvinte la 30 de ani de la moartea lui Isus. Cuvinte pe care, dacă nu le-ar fi scris, tu și cu mine, noi toți, nu am mai fi creștini astăzi.
Însă ceea ce se petrece de fapt este faptul că, cu toate că Biblia este cea mai bine vândută carte din ziua de astăzi, puțini sunt cei care o și citesc, care o deschid măcar. Alți se apucă să citească Biblia ca și cum ar fi o carte de științe sau o carte de istorie, pe care o și aruncă după ce o termină de citit. Îndepărtare care, de cele mai multe ori apare din cauza contradicțiilor și a discrepanțelor din ea. Se îndoiesc, se răzvrătesc și ajung să rămână degustați.
Și totuși, e destul de liniștitor să știi că cuvântul lui Dumnezeu, astăzi, ajunge la și mai mulți oameni astăzi decât ajungea înainte. Auzim mereu atât de multe studii biblice, cateheze, predici, ba chiar și conferințe, și seminarii și multe altele, și adesea toate încep cu citirea cuvântului lui Dumnezeu. Ceea ce e și mai important e faptul că noi mereu trebuie să păstrăm cuvântul lui Dumnezeu și să îl punem în practică cu iubire. Cum să păstrăm și să practicăm cuvântul lui Dumnezeu?
În primul rând va trebui să îl cunoaștem. Nu e o sarcină ușoară. Foarte mulți dintre noi se zbat să îl înțeleagă așa cum trebuie. Cu alte cuvinte, cunoașterea este primul pas spre păstrarea cuvântului lui Dumnezeu. Din păcate, de multe ori ascundem Bibliile noastre sau le ținem într-un loc de cinste, neatinse de frica de a nu le pierde sau de a se uza.
Ca și creștini noi mereu trebuie să primim cum trebuie toate cunoștințele: din biblie, știință, istorie și psihologie. Ele ne ajută să ne descoperim întregul sens al vieții și al iubirii lui Dumnezeu față de noi. Nu e de ajuns să citim Biblia ci trebuie să o și înțelegem, va trebui să cunoaștem sensul a ceea ce e scris în Biblie.
Al doilea e cel de a crește, de a lăsa cuvântul lui Dumnezeu să lucreze în viața noastră. Informația duce la formare și se încheie prin transformare. Prin urmare, ceva trebuie să se schimbe în gândirea noastră. Nu trebuie să mai fim centrați doar pe noi. Deciziile noastre nu trebuie luate pentru a ne proteja mai întâi propriile interese. Va trebui să ne formăm gândirea creștină altfel nu vom reuși să vedem erorile rațiunii umane, că el a greșit, că el trebuie să se apropie de mine, toți o fac și multe altele asemenea. Va trebui să creștem în credință prin Cuvântul lui Dumnezeu.
Al treilea e de a străluci. Isus dorește ca noi să fim mieii puși pe masă, o lumină în lume (Lc 8,16; Mt 5,14). Adesea când intrăm într-o cameră luminată, nu dăm atenție la bec, ci dăm atenție la oameni care sunt în acea cameră. Un creștin nu atrage atenția la el însuși, ci la oameni pe nu pot să nu observe strălucirea credinței sale în relațiile lui cu oameni. Biblia nu trebuie folosită pentru argumente; cunoștințele noastre nu vor fi folosite pentru a ne dovedi superioritatea ci de a arăta intensitatea iubirii lui Dumnezeu.
În încheiere să nu uităm că dacă îl iubim pe Domnul, atunci va trebui să ascultăm cuvântul său și să devenim locuința sa. Amin
