Fap 15,1-2.22-29
Ap 21,10-14.22-23
In 14,23-29
În prima scrisoare a sfântului apostol Ioan, putem citit că Dacă cineva spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu” și-l urăște pe fratele său, este un mincinos (4,20). Dacă un om dă mărturie că îl iubește pe Dumnezeu însă adesea îl vedem nervos, răzbunător sau care are adeseori are o dispoziție egoistă, nu face nimic altceva decât să facă din acea mărturie a sa o minciună. Însă dacă e destul de clar faptul că vrăjmășia noastră naturală a fost preschimbată în afecțiune și recunoștință, atunci va trebui să binecuvântăm numele Dumnezeului nostru pentru această realizare și pentru dobândirea fericirii veșnice. În acel moment ne vom diferenția de falși învățători, care pretind că îl iubesc pe Dumnezeu pe care nu îl văd, și totuși, îi urăsc pe frați și surorile pe care îi pot vedea. Aceasta este una dintre dovezile că noi îl iubim pe Dumnezeu.
În textul evangheliei de astăzi, Isus ne oferă încă o dovadă concretă prin care putem arăta tuturor că îl iubim pe Dumnezeu. Și l-am auzit spunând, Dacă cineva mă iubeşte, va păzi cuvântul meu. Prin aceste cuvinte, ni se reamintește din nou de iubire. Pentru sfântul apostol Ioan, iubirea stătea și stă la baza a toate. Dumnezeu îl iubește pe Isus, Isus îl iubește pe Dumnezeu, Dumnezeu îi iubește pe oameni, Isus iubește și el oameni, Oameni îl iubesc pe Dumnezeu prin Isus pe care l-am văzut, oameni se iubesc între ei. Cerul și pământul, Dumnezeu și oameni, oameni și oameni, toți sunt legați între ei, împreună, de această legătură a iubirii. Însă, să nu uităm niciodată că pe Dumnezeu îl putem iubi numai dacă păzim cuvântul său.
Cuvintele sunt foarte importante în viețile noastre de zi cu zi. Trăim după cuvinte. Ne exprimăm iubirea și adevărul prin cuvinte. Ne exprimăm iubirea față de Dumnezeu prin cuvinte. Luptăm pentru libertate, țară și faimă prin cuvinte. Murim pentru libertate, glorie și virtute prin cuvinte. Oameni mari au condus pe alți la fapte bune prin propriile lor cuvinte.
Cuvintele noastre, pot și îndepărta. Au putere și potențial enorm: cuvintele noastre pot atrage oameni dar îi și pot îndepărta. Au abilitatea de a întări oameni sau de a-i descuraja. Cuvintele pot face lumină în privința unor ideii sau le pot ameți și mai tare. Cuvintele pot răni enorm sau pot vindeca. Pot face de rușine o persoană sau o poate lăuda. Pot face oameni fericiți ori îi poate întrista. Cuvintele pot enerva un om sau îl pot liniști. Cuvintele îl pot preamări pe Dumnezeu sau îl pot jigni, supăra. Cuvintele au o putere enormă atât pentru bine cât mai ales pentru a face rău. Însă cuvintele sunt și expresii exterioare a ceea ce noi gândim sau simțim. De exemplu, când suntem fericiți începem să cântăm. Când suntem speriați, țipăm. Însă, cele mai prețioase, cele mai citate cuvinte sunt cele ale lui Isus din Noul Testament.
După cum spusese și un mare predicator verbit într-una din cărțile sale de omilii, intitulată, Un gând pentru astăzi, că Biblia este cea mai bine vândută carte din lumea de astăzi. Respectăm această carte fiindcă ea conține cuvintele lui Isus. Dacă nu, atunci pentru cei patru evangheliști care au scris aceste cuvinte la 30 de ani de la moartea lui Isus. Cuvinte pe care, dacă nu le-ar fi scris, tu și cu mine, noi toți, nu am mai fi creștini astăzi.
Însă ceea ce se petrece de fapt este faptul că, cu toate că Biblia este cea mai bine vândută carte din ziua de astăzi, puțini sunt cei care o și citesc, care o deschid măcar. Alți se apucă să citească Biblia ca și cum ar fi o carte de științe sau o carte de istorie, pe care o și aruncă după ce o termină de citit. Îndepărtare care, de cele mai multe ori apare din cauza contradicțiilor și a discrepanțelor din ea. Se îndoiesc, se răzvrătesc și ajung să rămână degustați.
Am găsit pe internet o comparare între Biblia tradusă de către frați noștri protestanți și Biblia noastră Catolică. Conform unora dintre noi, Biblia protestantă este o carte cu miros neplăcut. Iar asta fiindcă în momentul în care protestanți intră în propriile lor biserici ei aduc întotdeauna cu sine Bibliile lor și le cară sub-braț. Iar Biblia catolică, conform fraților protestanți miroase asemenea gândacilor de bucătărie. Motivul? Fiindcă, în loc să fie citită, noi o punem în altă parte, în raftul din bibliotecă ori mai rău, pe oala cu smântână. Locuri în care gândaci sunt singuri care ajung să se folosească de ea, să o citească.
Acest predicator continua să spună că e bine și folositor ca noi să ne amintim mereu că timp de o mie de ani, înainte de apariția cărților, călugări catolici din mănăstiri au fost cei care își petreceau întreaga viață pentru a copia la mână prețioasele, puține exemplare a sfintei Scripturi care exista pe atunci. De aceea va trebui să le reamintim confraților noștri care nu se prea folosesc de Noul Testament, îndeosebi, că aceasta este o carte catolică, creștină, scrisă și păstrată de catolici, de creștini. Că ei o au de la noi și că nu trebuie să se comporte ca și cum e proprietatea lor personală.
Însă, din păcate, tot această carte a și separat creștinismul în mii de secte. Majoritatea tot aleg să uite că regula esențială a citirii sfintei Scripturi, a Bibliei e aceea că aceasta are două înțelesuri, semnificații. Fiecare vers privește un anumit grup de persoane, un anumit loc, și un anumit timp, moment. Că aceasta este prima și cea mai esențială semnificație. De exemplu, când Isus a spus, Vino, și urmează-mă! Unui grup de pescari din apropierea lacului Galileii. O afirmație simplă al unui fapt istoric. Fapt care este și principala semnificație al acelui verset.
Sunt momente în care punem, plasăm o anumită semnificație într-un verset. Verset care deja avea o anumită semnificație pe care deja o observasem. Din păcate, unii oameni aleg să uite acea primă semnificație. Sute de comunități ecleziastice, au îcneput din cauza sutelor de oameni care au oferit o semnificație proprie unui verset biblic uitând ori dând departe, în mod intenționat adevărata semnificație a acelui verset.
De aceea trebuie mereu să fim atenți, grijulii și respectuoși în citirea sfintei Scripturi. Dacă nu cunoașteți semnificația unui cuvânt ori al unui verset, atunci consultați cărțile de comentarii care vă vor deschide ochii, ori mai simplu, întrebați un preot, și nu oferiți propria interpretare, fiindcă riscați să dați una greșită și să ne alegem cu alte secte. După ce veți descoperi adevărata semnificație a unui text, atunci puteți să îl citiți din nou și să vă întrebați, Aceste cuvinte au oare vrun mesaj special pentru mine? Uneori vor avea, alteori nu vor avea. Dacă au un mesaj anumite pentru noi atunci e foarte bine. Însă mereu să ne amintim, să ținem minte că Biblia este o carte inspirată care ne și poate inspira enorm de mult. Când citim fiecare verset al Bibliei, și ne pune cu adevărat pe gânduri. Aceasta este cea de-a doua semnificație a versetului, textului.
Biblia conține anumite informații care ne conduc, pe fiecare dintre noi spre formare rezultând, într-un final spre o adevărată transformare. Va trebui să cunoaștem, va trebui să creștem dar mai ales, ca și creștini va trebui să strălucim. Isus dorește ca fiecare dintre noi să fie o lampă, așezată pe masă, care să lumineze întreaga lume. Amin
