In 21,15-19
Petru: marele păstor
Am dat zilele acestea de o poveste despre un călugăr și un scorpion care sună cam așa. Într-o zi, un călugăr înota într-un râu iar la un moment dat a văzut cum un scorpion se îneca. Cu prudență a scos scorpionul din apă și pe când se întindea să îl pună pe o piatră, scorpionul l-a și înțepat. Călugărul și-a tras repede mâna iar scorpionul a fugit înapoi în apă. Și din nou, călugărul cu grijă a scos pentru a doua oară scorpionul din apă iar scorpionul l-a înțepat din nou după care iar a fugit în apă.
Un vânător a privit din depărtare întreaga scenă care s-a repetat de mai multe ori până când i-a spus călugărului: De ce nu îl lași să se înece? Te tot înțeapă continuu. Omul Sfânt i-a explicat El înțeapă fiindcă e în natura lui să înțepe. Însă natura mea e aceea dea salva. Daca el nu poate fi abătut de la natura lui atunci de ce m-aș abate eu de la a mea?
Lecția? Oameni poate că ne rănesc uneori fiindcă stă în natura lor să facă asta. Însă de ce să permitem otrăvii lor, a urii, mâniei, și a neiertării să ne distrugă. Isus pe cruce este exemplul nostru cel mai perfect. În toată acea agonie a sa, el niciodată nu a dat înapoi. Niciodată nu a permis mâniei celorlalți să îi afecteze iubirea pe care el o avea pentru ei. I-a iertat după care și-a împlinit misiunea și ne-a răscumpărat.
În momente de frică și crize avem ispita de a cădea atât de ușor, să renunțăm și nă nu atingem potențialul. Iar acest lucru i s-a întâmplat până și lui Petru, primului apostol al Bisericii și primului păstor dintre toți. În noaptea în care Isus a fost arestat, Petru l-a renegat pe Isus cu ușurință de trei ori în curtea casei Marelui Preot. Câteva lunii mai târziu, pe când Petru începuse din nou să își câștige traiul ca și pescar, Isus înviat i-a apărut pe malul lacului și de trei ori i-a adresat întrebarea Mă iubești? Petru nu mai era acea persoană impulsivă care era până atunci, după renegarea lui din timpul pătimirii el a gustat râul remușcărilor. Se întorsese la acea muncă pe care o cunoștea cel mai bine, plin de durerea eșecului, pentru a-și continua viața, însă de data aceasta cu mai multă conștientizare a propriilor lui limite. Cunoscându-și slăbiciunile pe care le învățase, compasiunea față de ceilalți, devenise omul potrivit pentru a conduce discipoli lui Cristos.
De trei ori a negat Petru că ar avea ceva de-a face cu Isus. Însă Domnul i-a dat șansa de a-și răscumpăra greșeala prin a-l întreba de trei ori Mă iubești? Problema nu ținea de Cum ai putut să mă dezamăgești? Ci era Mă iubești? Ea arăta spre prezent și nu spre trecut. Trecutul era atunci, iar prezentul e cel care contează. Când Petru a răspuns cu umilință Doamne tu știi că te iubesc, a și fost chemat să fie păstor: Paște oile mele!
Această vocație a fost cea care l-a condus pe Petru la un câmp de misiune mult mai vast, de a duce mesajul lui Isus mai întâi la Iefe după care la Antiohia iar mai apoi în Roma însăși. Generozitatea și deschiderea față de Duhul Sfânt a devenit semnul slujirii sale. Astfel, el este stânca Bisericii și patronul tuturor celor care împărtășesc slujirea sa apostolică de răspândire a iubirii lui Dumnezeu.
Chiar dacă Petru vorbea cu autoritate, el tot îi trata pe ceilalți cu răbdare și respect, după cum am putut vedea și în prima sa scrisoare (5,1-4), unde putem citi că el îi urgenta pe ceilalți bătrâni ai Bisericii să Păstoriți turma lui Dumnezeu care v-a fost încredințată (1Pt 5,2) și nu ca și cum ați fi stăpâni peste cei care v-au fost încredințați, ci făcându-vă exemple pentru turmă (1Pt 5,3). El a fost capabil să iubească și să fie iubit, a fost capabil să aprecieze ideile și harurile celorlalți, să înțeleagă slăbiciunile umane și să fie gata să îl urmeze pe Isus cu tot prețul.
Acesta este ministerul autentic Petrin pe care Biserica noastră îl venerează și după care tânjește. Isus însuși a fost cel care l-a remarcat și l-a trimis spunându-i Paște oile mele. Petru pescarul avea să fie imaginea șefului păstor al Bisericii.
În încheiere vă invit să reflectăm asupra următorului lucru, dacă Domnul înviat ne-ar adresa și nouă aceiași întrebare ca și lui Petru Mă iubești? Ea nu e o acuza și o mână de prietenie, indiferent de cum l-am dezamăgit. Iar în momentele în car vom veni la sfânta Împărtășanie și noi suntem întrebați același lucru Mă iubești? Iar marele nostru privilegiu e acela de a răspunde asemenea lui Petru și de a ne reînnoi și noi fidelitatea personală față de Isus. Amin
