Lc 10, 1-9
Patronul celor pierduți
Sfântul Anton de Padova pe care îl sărbătorim astăzi cu atât de mare bucurie, a fost cinstit în rândul tuturor creștinilor încă din secolul 11 în întreaga lume. Anton face parte din prima generație de persoane care au urmat exemplul sfântului Francisc de Assisi alăturându-se proaspătului ordin al Fraților minori. Spre diferență de sfântul Francisc, Anton a fost hirotonit preot. Însă asemenea sfântului Francisc, a predicat evanghelia, și s-a unit pe sine însuși cu Cristos răstignit. Anton este de asemenea și un doctor al Bisericii, și a așternut bazele imensei moștenirii intelectuale franciscane.
Sfântul Anton de Padova, după cum am tot auzit de atâtea ori, s-a născut într-o familie de nobili din Lisabona în jurul anului 1195. A fost educat de către frați augustinieni, pentru ca apoi ca tânăr să și intre în ordinul lor. Și-a dedicat întreaga viață studiului sfintei Scripturi și studierii sfinților părinți ai Bisericii, dobândind astfel impresionante cunoștințe teologice datorită cărora a reușit să aducă roade prin învățăturile și predicile sale pe parcursul întregii sale vieți.
În prima decadă a secolului 11, sfântul Francisc deja începuse să își adune primi discipoli. De fapt, până în clipele în care Anton l-a întâlnit pe Francisc, un grup de franciscani care au dorit să răspândească evanghelia în Maroc au și fost martirizați. Punctul de cotitură din viața lui Anton a fost acea clipă în care relicvele acelor primi martiri franciscani au trecut prin orașul portughez în care se afla Anton. Anton a fost atât de inspirat de acești martiri franciscani încât a cerut să părăsească ordinul augustinian pentru a se putea alătura celui franciscan. Inițial a dorit să meargă în Maroc, însă din cauza unei boli, călătoria lui l-a dus mai apoi spre Assisi, unde l-a și întâlnit pe sfântul Francisc.
În anul 2010, papa emerit Benedict al XVI-lea a ținut o superbă predică prin care a relatat un sumar al vieții sfântului Anton și a spiritualității sale. Spunea papa că: Anton, la școala lui Francisc, mereu l-a pus pe Cristos în centrul vieții și a gândirii sale, a acțiunilor și a predicii sale.
Sfântul Anton a fost un călugăr franciscan, un doctor, predicator și preot. Dar pe lângă toate acestea el este adesea invocat și ca sfântul patron al lucrurilor pierdute. Ba chiar am dat azi și de o zicală mai melodică care sună cam așa: Sfinte Antoane, caută în jur, ceva e pierdut și trebuie găsit. Acest patronaj al său să trage de la un incident ce a avut loc în viața sfântului Anton.
Acest incident, sau relatare sună cam așa: Anton avea o carte cu psalmi care era extrem de importantă pentru el. Pe lângă valoarea inestimabilă pe care o aveau cărțile în acel timp în care nu exista tiparul ci totul era scris la mână, acea carte de psalmi avea și multe note și comentarii pe margine, pe care el și le notase pentru a-l ajuta în învățarea studenților in ordinul său Franciscan.
Un novice care deja se cam săturase să ducă acea viață călugărească a decis să abandoneze comunitatea pentru a se întoarce în lume. Iar înainte de a pleca de capul lui s-a decis să i-a cu dânsul și cartea cu psalmi a sfântului Anton. Când și-a dat seama că cartea lui lipsea, Anton s-a rugat ca aceasta să fie găsită și să îi fie restituită. După această rugăciune a sa, tânărul hoț s-a convertit cu adevărat și i-a adus cartea înapoi. Pe lângă faptul că i-a adus cartea înapoi s-a și alăturat din nou ordinului franciscan definitiv.
Sfântul Anton de Padova este invocat ca patronul lucrurilor pierdute, însă mult mai important e faptul că el este patronul sufletelor pierdute, a celor care au căzut în păcat de moarte, și care au abandonat Biserica și care au devenit apatici față de practicarea credinței. Pentru acest patronaj al său noi va trebui să îl invocăm în rugăciunile noastre tot mai des. Când sufletul nostru este îndurerat din cauza unor membri ai familiei noastre care s-au îndepărtat de Biserică, atunci rugați-vă sfântului Anton! Pentru acei oameni tineri care par să fie pierduți definitiv în oceanul de păcate, rugați-vă sfântului Anton! Pentru cei care sunt supărați pe Biserică sau predică fals evanghelia, rugați-vă sfântului Anton!
Într-una din predicile sale, Anton spusese că: Dacă îl predici pe Isus, el va topi inimile împietrite; dacă îl invoci pe el, atunci el va înmuia cele mai grele ispite; dacă te gândești la el, atunci el îți va lumina mintea; dacă îl citești pe el, atunci el îți va satisface intelectul.
În încheiere să ne rugăm ca sfântul Anton să ne ajute mereu să îl găsim pe Cristos: în cei săraci, în cel de lângă noi, în sfânta noastră preamărire a lui Dumnezeu, în rugăciunile noastre, pentru ca noi să avem parte de ajutorul lui Dumnezeu în toate încercările noastre și să urmăm cu fidelitate învățăturile lui Cristos. Amin
