Lc 11,15-26
Există un sfat pe care o persoană îl primește după ce își revenea dintr-o boală de acest sfat ar trebui să ținem și noi cont mereu, acela de a ne lua precauția și grija necesară astfel încât boala să nu se mai întoarcă. Experiența noastră ne-a demonstrat că în caz de recidivă, boala se întoarce cu o forță mult mai mare.
La fel este și în viața noastră spirituală. Asemenea oricărei bolii, păcatul și răul nu fac parte din natura noastră umană. Ele ne infectează atunci când ne expunem lor, voit sau nevoit. Isus, vindecătorul nostru, a venit ca să le alunge, să le scoată afară prin sacramentul reconcilierii după ce am experimentat împărăția lui Dumnezeu în viețile noastre. Păcatul și răul sunt realității persistente. Învinse de către crucea lui Cristos, ele nu vor renunța până în ziua judecății finale. Isus ne reamintește că atâta timp cât puterea împărăției lui Dumnezeu rămâne în noi, păcatul și răul nu au nici o putere asupra noastră. Dimpotrivă, atunci când pierdem o astfel de putere din cauza lipsei noastre de griji atunci vom ajunge niște păcătoși mult mai răi.
Textul evangheliei de astăzi îi inspiră pe toți cei care se reîntorc de la păcat și de la rău să o viață de vigilență prin persistența în dreptate. Trăind învățăturile lui Isus Cristos zilnic cu un mai mare zel și devotament înseamnă să echilibrăm puterea împărăției lui Dumnezeu în viețile noastre. Slăbirea protecției înseamnă a invita păcatul și răul să se reîntoarcă și să provoace haos în viețile noastre.
