Mt 20,20-28
Astăzi îl sărbătorim pe sfântul apostol Iacob, fiul lui Zebedeu și fratele unui alt apostol, sfântul Ioan evanghelistul. Aceasta este sfântul Iacob care a primit numele de „cel mare” de către tradiție, asta pentru a se putea deosebi de un alt apostol Iacob, fiul lui Alfeu, care este numit „cel mic”. Aceste titluri „cel mare” și „cel mic” nu au scopul de a măsura nivelul lor de sfințenie, ci e doar o descriere asupra frecvenței menționării lor în Noul Testament.
Iacob a fost chemat de Domnul în timp ce lucra ca pescar. El și fratele lui Ioan erau pe țărmul mării Galielii unde își reparau năvoadele. Domnul a venit i-a chemat iar ei l-au urmat, viața lor fiind schimbată pentru totdeauna.
Scriptura îi portretizează pe Ioan și Iacob ca fiind zeloși și discipoli plin de entuziasm ai lui Isus. Ei au fost numiți și ca „fii tunetului” de către Isus însuși.
În capitolul 12 din cartea Faptele Apostolilor, auzim cum sfântul Iacob a fost decapitat de către regele Irod Agripa, făcându-l astfel primul apostol care a fost martirizat.
De-a lungul celor 2000 de ani, mii și mii de pelerini au mers până la catedrala din Santiago de Compostela din Spania pentru a venera relicvele sfântul Iacob. Nu de mult a fost inaugurat și un traseu de la noi din dieceză, de la Iași.
Sfântul Iacob ne-a amintit că evanghelia trebuie scoasă din zona de confort a obișnuinței în teritoriul necunoscut și străin. Așa că întrebarea e, Unde vom duce evanghelia astăzi?
