Lev 19,1-2.17-18;
1Cor 3,16-23;
Mt 5,38-48
Învățătura duminicii de azi continuă cu desăvârșirea Legii, depășind “legea talionului” prin oferirea obrazului stâng celui ce lovește pe cel drept, prin a-i da mantaua celui ce ia haina, prin a merge o milă în plus cu cel ce silește la o milă, de a nu refuza împrumutul şi culminează prin lege nouă a iubirii, chiar și a dușmanilor.
Cum să răspundem rănilor și jignirilor? Isus ne oferă niște învățături foarte valoroase, în evanghelia de astăzi. În loc să ne scoatem un ochi pentru un ochi și un dinte pentru un dinte, iertarea aproapelui este foarte practică și logică fiindcă dacă cineva scoate un ochi în semn de răzbunare, nu va rezolva problema și pe deasupra vor exista doi oameni fără ochi. Scoaterea unui dinte ca răzbunare nu rezolvă problema iar pe deasupra vom avea două persoane fără dinți. Însă când Isus ne spune să nu opunem rezistență persoanelor care sunt rele (Mt 5,39) automat ne și întrebăm dacă acesta e un lucru înțelept. Să permitem acestui răul să triumfeze? În viața lui Isus putem observa că el nu a opus rezistență răului aplicat asupra lui. În timp ce era crucificat se ruga: Tată iartă-i căci nu știu ce fac (Lc 23,24). Însă dacă noi luăm toate acestea în propriile noastre mâini, de a eradica răul, am putea risca să mergem prea departe și să sfârșim în a câștiga o victorie de dragul victoriei?
Isus continuă prin a ne învăța pe cine să iubim. Decât să îi iubim doar pe cei pe care îi placem sau care ne iubesc, Isus ne spune să ne iubim dușmani și să ne rugăm pentru aceia care ne persecută. Asta e cu siguranță e și o bună psihologie fiindcă prin a ne ruga pentru cei care ne rănesc ne și eliberăm și rămânem împăcați.
Apoi Isus spune un lucru care ne-ar putea înfricoșa. Prin ascultarea și urmarea sfatului său
noi vom deveni fii ai Tatălui nostru din ceruri ceea ce înseamnă că dacă noi nu acționăm după cum ne spune el, noi nu vom fi adevărați fii sau fiice al Tatălui nostru ceresc. Acest lucru ni-l amintește și în rugăciunea pe care a încredințat-o apostolilor, adică: Și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri. Însă, există și un al doilea motiv pentru care Isus spune că noi trebuie să ne iubim dușmani și să ne rugăm pentru persecutori noștri, asemenea soarelui care strălucește deasupra tuturor și ploii care cade peste toți, Dumnezeu nu își limitează iubirea oferind-o doar celor care sunt buni, cu alte cuvinte, nu ține de noi să decidem cine e vrednic de iubirea noastră și cine nu. Dumnezeu nu face aceasta așa că de ce s-o facem noi?
Versetul din evanghelia de astăzi ,care cauzează adesea dificultăți oamenilor, e sfatul lui Isus fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit (Mt 5,48). Cum vom putea noi obține vreodată desăvârșirea lui Dumnezeu? Cred că sensul din Limba greacă pe care Evanghelistul Matei îl folosește poate fi un mod mai bun de a înțelege din moment ce ne cere să îl luăm pe Dumnezeu ca model principal, prin dobândirea acelorași scopuri și obiective ca El.
Mai există vreo ceva care ne-ar putea ajuta să îi iertăm pe cei care ne-au rănit? În continuare, vă voi oferi câteva sugestii pe care le mai spun oamenilor din când în când:
Iertarea este o decizie nu o emoție. Mereu emoțiile noastre vor urma deciziile noastre, de aceea mai întâi trebuie să ne decidem să iertăm.
Iertarea nu înseamnă ștergerea amintirilor dureroase ci înseamnă a nu le înăbuși. De aceea în momentul în care rana e adâncă avem nevoie de ajutor din partea celorlalți pentru a ne elibera de aceste poveri ale experiențelor negative din trecut.
Când oameni au dificultăți în a ierta o rană provocată de cineva, uneori le spun oamenilor să își repete lor înșine, că Nu voi permite acelei persoane să îmi controleze viața. Îmi i-au înapoi controlul asupra vieții mele. De acum înainte eu îmi voi controla viața.
Un alt gând care ne-ar putea ajuta să iertăm este amintirea momentului în care Isus a murit pentru a-i mântui pe ceilalți însă a murit și pentru a te mântui pe tine. Să încercăm să vizualizăm persoana care ne-a rănit stând sub Isus răstignit. Îl poți vedea pe Isus murind pentru acea persoană?
Uneori oameni spun că vor ierta aceea persoană dacă ea își va cere iertare. Cred că această afirmație este corespunde cu așteptarea momentului în care noi să controlăm acea persoană. Iertarea cuiva implică renunțarea la nevoie de a cere iertare, la nevoia de a controla sau de a domina persoana care ne-a rănit. Renunțarea la nevoia de a aștepta ca ei să ceara iertare ne eliberează de ceea ce ne reține din a-i ierta.
Când Maica Tereza de Calcutta a acceptat premiul Nobel pentru Pace în Oslo, în 1979, o parte a discursului ei a fost acesta: Nu ne e de ajuns să spunem: Te iubesc Doamne, însă nu îmi iubesc vecinul. Sfântul Ioan spune că ești un mincinos dacă spui că îl iubești pe Dumnezeu și nu îți iubești vecinul (In 4,20). Cum poți să îl iubești pe Dumnezeu pe care nu îl vezi, dacă nu îți iubești vecinul pe care îl vezi, pe care îl atingi, și cu care trăiești? Astfel, acesta e cel mai important lucru pe care noi trebuie să îl realizăm că iubirea, trebuie să doară.
Cum putem iubi astfel? Noi spunem că a greși e ceva normal oamenilor și că a ierta e ceva divin. Este un har a ierta și când rana e mare vom avea nevoie de multă rugăciune pentru a obține harul de a ierta. Maica Tereza scria că: A fi capabili de iubire reciprocă, trebuie să ne rugăm mult fiindcă rugăciunea ne oferă o inima curată, iar o inimă curată îl poate vedea pe Dumnezeu în aproapele nostru. Dacă acuma nu avem pace, e din cauza că am uitat cum să îl vedem pe Dumnezeu în ceilalți.
Aș dori să închei cu o mică povestioară:
Doi prieteni călătoreau prin deșert. La un moment dat, în timpul călătoriei, au avut o mică
ceartă; iar unul dintre ei i-a dat o palmă peste față celuilalt. Cel care a primit palma a fost rănit, însă fără a spune vreo ceva, a scris în nisip: Astăzi cel mai bun prieten al meu mi-a tras o palmă pe față.
Au continuat să meargă până ce au găsit o oază unde au decis să facă o baie. Cel care a fost pălmuit a rămas prins în noroi și a început să se înece, însă prietenul lui l-a salvat. După ce și-a revenit din sperietura înecului, a scris pe o piatră: Astăzi, cel mai bun prieten al meu mi-a salvat viața.
Prietenul care a dat palma și care și-a salvat prietenul cel mai bun l-a întrebat, după ce te-am rănit, ai scris în nisip însă acuma tu ai scris pe o piatră, de ce? Prietenul a replicat că Când cineva ne rănește ar trebui să scriem aceasta în nisip unde vântul iertării îl poate șterge. Însă, când cineva face ceva bun pentru noi, ar trebui să gravăm aceasta în piatră, unde nici un vânt nu-l va putea șterge vreodată. Amin
