In 1,35-42
Primi discipoli
Isus în textul evangheliei de astăzi ne spune: Veniți și vedeți! Această invitație a fost adresată în momentul în care doi dintre discipoli lui Ioan Botezătorul l-au întrebat unde locuiește. Aceasta este prima invitație pe care Isus o adresează de a veni. Însă am putut observa că o singură noapte cu Isus a fost de ajuns pentru ca viețile lor să fie schimbate. Mai târziu Isus le-a adresat o a doua invitație, chemare, spunându-le: Urmați-mă și vă voi face pescari de oameni (Mc 1,17). După aceasta chemare ei nu s-au mai dus niciodată acasă. Cu alte cuvinte, el ne invită mai întâi, ne cheamă să venim și să vedem, să îl cunoaștem iar apoi ne chemă să îl urmăm, să mergem cu el pentru a-i câștiga și pe alți de partea sa. Însă mai există și o a treia invitație, o invitație prin care ne cheamă să ne eliberăm de poveri, de greutăți. Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi eu vă voi da odihnă (Mt 11,28) și o promisiune față de cei care acceptă invitația sa. Nu voi respinge pe nimeni din cei care vor veni la mine (In 6,37). Însă sunt și invitații personale din partea lui precum cea a lui Zacheu (Lc 19,5), a prietenului său Lazăr (In 11,43) și altora.
Din motivul pentru care noi devenim discipoli lui, prin această invitație a lui Isus de a veni la El, noi putem învăța trei lucruri. Primul este, Cei doi discipoli ai săi l-au auzit vorbind şi l-au urmat pe Isus. Când Ioan l-a arătat pe Cristos celor doi discipoli ai lui dintre care unul era Andrei, aceștia doi s-au și dus pentru a se întâlni cu el și pentru a-l urma. Înainte de a vorbi cu Cristos, ei s-au simțit atrași de prezența sa misterioasă, de purtarea sa, de privirea sa, de persoana sa. O mărturie oportună ne poate întoarce privirea spre Cristos iar noi vom începe să îl vedem și să îl experimentăm noi înșine cât de mare este Cristos. Odată ce l-am experimentat pe Cristos în acest mod, atunci îl vom putea arăta și noi altora.
A existat la un moment dat un protestant, care deși era protestant tot participa la sfânta Liturghie Duminică de Duminică, cu toate că nu primea sfânta Împărtășanie. Ba chiar intra în capela de adorație și se ruga lui Dumnezeu în fața preasfântului Sacrament. Acesta participa la sfânta Liturghie nu pentru că dorea să asculte predica preotului ci poate datorită unor mărturii de credință a unor prieteni catolici de a-i lui. Dar mai presus de toate poate pentru faptul că găsea în sfânta Liturghie un alt Cristos, unul diferit pe care nu avea cum să îl experimenteze în activitățile celorlalte comunități ecleziale.
Doi, îl cunoaștem. Acești doi discipoli l-au întrebat unde stă. Ei au întrebat ca și cum erau curioși unde avea să doarmă la noapte. Însă de fapt, într-un mod mult mai profund, ei l-au întrebat, Rabbi, ce ești tu de fapt? Ești din lumea aceasta și care este semnificația și scopul existenței tale aici? Iar Isus a răspuns, Veniți și vedeți. Prin acest răspuns, Isus i-a invitat pe cei doi discipoli să vină și să îl cunoască și să aibă parte de experiența persoanei sale. Ucenicia lor începe după ce ei încep să îl cunoască pe Isus, să asculte cuvintele sale, și să aibă parte de experiența persoanei sale. Tot la fel și cu noi, cu cât mai mult venim și îl vedem pe Cristos, cu atât mai mult vom fi atrași să îl urmăm. Cu cât participăm mai des la sfânta Liturghie și ascultăm cuvintele sale, cu atât mai mult vom fi atrași să fim mai apropiați de el. Tot ceea ce a trebuit să facă Ioan a fost să îi orienteze pe cei doi discipoli ai lui spre Cristos iar ei s-au dus și au văzut ei înșiși.
Al treilea este faptul că după ce suntem atrași să îl cunoaștem, noi îi vom aduce pe alți la Isus. Andrei nu a putut ține pentru el însuși acest secret. A început să răspândească cuvântul. A devenit un recrutor al lui Cristos. L-a căutat pe fratele lui Simon, și l-a adus la Isus. Am putea să îl numim pe Andrei cel mai important recrutor pentru faptul că el l-a adus la Isus pe viitorul prim papă.
În încheiere vă invit ca discipoli ai lui Isus să continuăm în Cuvânt, în iubirea aproapelui, să aducem roade și să îl punem mereu pe Cristos pe primul loc. Amin
