Mt 5,17-19
Am avut ocazia să auzim astăzi cuvântul lui Dumnezeu, prin lecturile de la această sfântă Liturghie, care ne-au reaminti că trebuie să fim credincioși și că trebuie să avem curaj când ne aflăm în mijlocul dificultăților și a încercărilor pe care le vom întâlni de-a lungul vieților noastre. În prima lectură de la această sfântă Liturghie am avut ocazia să auzim cum profetul Ilie l-a înfruntat de unul singur pe regele Israelului, Ahab, și pe toți cei 450 de preoți care îl slujeau și se închinau lui Baal, zeul păgân al Canaanului.
La muntele Carmel, Ilie i-a înfruntat de unul singur pe toți cei care erau împotriva lui dar mai ales împotriva lui Dumnezeu, din moment ce oameni îl urmau pe rege și regulile lui eronate de a se închina idolilor păgâni. Doar un număr mic de oameni au rămas fideli lui Dumnezeu, inclusiv profetul Ilie, pe care Dumnezeu l-a trimis să îi aducă înapoi poporul, și să îi ajute să se întoarcă la calea ce-a dreaptă, pe toți cei care s-au îndepărtat de ea.
Și totuși, în ciuda tuturor persecuțiilor de care a avut parte, fiind nevoit să fugă de nenumărate ori pentru a-și salva viața, și în ciuda a toate dificultățile, profetul Ilie tot și-a continuat slujirea cu mult zel, slujire care a culminat cu acea mare înfruntare de pe muntele Carmel, unde, înaintea poporului lui Israel și a regelui lor, Dumnezeu și-a arătat mărirea și autenticitatea înaintea lor, împotriva zeului lor fals și a idolilor.
Cu toate că erau 450 de preoți ai lui Baal, nici una din rugăciunile lor nu a fost auzită. Nu s-a aprins nici un foc pentru ei, foc care să ardă jertfa lor, foc care să arate poporului că zeul lor era cel adevărat. Însă, Ilie cu toate că era de unul singur, Dumnezeu era de partea lui. În ciuda faptului că au turnat foarte multă apă asupra jertfei de pe altar, focul ce a coborât din cer, a fost atât de intens încât a ars până și apa și piatra de altar.
Astfel putem vedea fidelitatea pe care Dumnezeu o are față de alianța sa cu noi, și faptul că nu ne va abandona niciodată, că nu îi va abandona niciodată pe cei care umblă în prezența sa. El va fi întotdeauna cu cei care sunt credincioși lui, chiar și în mijlocul dificultăților și a încercărilor nenumărate. Într-un final, în ciuda a toate suferințele, persecuțiile și dificultățile, Dumnezeu va triumfa mereu împotriva celor care s-au făcut pe ei înșiși dușmani lui.
Acesta este motivul pentru care, El l-a trimis pe propriul său fiu, Isus Cristos, pentru a duce la îndeplinire promisiunea sa de mântuire a tuturor, de a fi cel care duce la împlinire legea pe care el a dat-o omenirii. Însă, din păcate, în textul evangheliei de astăzi, am putut vedea cum Domnul Isus a fost tratat în același fel în care a fost tratat și profetul Ilie și mulți alți profeți.
Ei nu au fost fideli adevărului legii, ci în schimb, au interpretat-o după propriile lor dorințe și spre propriul lor avantaj. S-au folosit de această lege pentru a duce la îndeplinire propriile lor dorințe egoiste, lacome, de mândrie. Rezultatul? Ei nu erau cu nimic diferiți de preoți lui Baal care se închinau altui zeu, și nu lui Dumnezeu, care și-au pus propriile nevoii egoiste și dorințe înaintea obligațiilor care le aveau față de Dumnezeu, până în punctul în care s-au opus Domnului Isus și i-au făcut munca mult mai grea.
Domnul a scos în evidență greșelilor lor și scos în evidență că el a venit pentru a împlini legea și pentru a termina ceea ce Domnul promisese poporului său, mântuirea pe care promisese că le-o va da. El tot a continuat în ciuda încercărilor de care a avut parte, asemenea profetului Ilie. Iar astăzi, un alt slujitor fidel al Domnului este amintit, comemorat, Sfântul Anton de Padova, un mare preot și doctor al Bisericii.
Sfântul Anton de Padova, s-a născut într-o familie bogată din Portugalia, însă a simțit atracția față de modul de viață al celor din ordinele religioase, pentru ca, într-un final să fie sfințit preot, iar mai târziu să intre în ordinul Franciscan. Și-a dedicat întreaga viață slujirii lui Dumnezeu, și unei vieții de rugăciune, de predicare a credinței înaintea oamenilor. Predicile sale erau atât de elocvente și pline de inspirația Duhului Sfânt, încât mulți veneau să îl asculte și se converteau.
Dragi frați și surori în Cristos, după ce am auzit aceste exemple de credință pline de inspirație de la acești slujitori ai lui Dumnezeu, și de la Domnul însuși, va trebui să ne reevaluăm pe noi înșine, viețile noastre și să căutăm să ne întoarcem la Domnul cu toată inima, și să facem tot ce ne stă în putință pentru a ne umple cu iubire față de Dumnezeu, și față de aproapele nostru, chiar și în momentele de încercare. Amin.
