24 iunie – Nașterea Sf. Ioan Botezătorul

Is 49,1-6
Fap 13,22b-26
Lc 1,57-66.80

Astăzi celebrăm nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Ioan Botezătorul a fost fiul lui Zaharia și al Elisabetei. Sfântul evanghelist Luca ne spune că arhanghelul Gabriel a anunțat, a vestit nașterea sa, tatălui său Zaharia, dându-i numele de Ioan care, tradus, înseamnă Dumnezeu este milostiv. Încă din momentul în care se afla în pântecul mamei sale, el a recunoscut imediat prezența lui Isus prin faptul că a tresăltat la auzul glasului Mariei, când aceasta a venit să o viziteze pe vara sa Elisabeta. Acesta este momentul în care Ioan Botezătorul a fost curățat de păcatul original, momentul în care acest păcat strămoșesc i-a fost iertat. Îngerul Gabriel îi promisese deja lui Zaharia, că Ioan va fi plin de Duhul Sfânt chiar din sânul mamei sale, promisiune ce a fost îndeplinită în momentul în care a fost curățat de păcatul strămoșesc, la auzul glasului Mariei, din timpul vizitei ei la Elisabeta.

Mai târziu, Ioan și-a părăsit părinți pentru a duce o viață de profet, în deșert. Ioan predica în deșert, fiind îmbrăcat asemenea unui profet din Vechiului Testament, purtând o haină din păr de cămilă și avea o cingătoare din piele în jurul coapselor sale; mânca lăcuste și miere sălbatică după cum putem citi în evanghelia după sfântul Marcu (Mc 1,6).  Ioan a proclamat împărăția lui Dumnezeu și chema oameni la pocăință, invitându-i să accepte botezul ca semn de pocăință pentru păcatele lor. Slujirea sa se aseamănă cu cea a profeților care îi deranja pe cei care stăteau confortabili din toate punctele de vedere și își liniștea pe cei care erau deja deranjați. Dacă stăm să citim sfintele evanghelii vom avea ocazia să vedem cum el îi deranjase pe cei care stăteau confortabili, pe farisei si saducei, spunându-le Pui de vipere! Cine v-a învățat să fugiți de mânia care are să vină? Faceți roade vrednice de convertire și să nu începeți a spune în voi înșivă: Noi îl avem de tată pe Abraham! (Lc 3,7-8). Mesajul său, mesajul sfântului Ioan Botezătorul, în mod evident i-a deranjat pe oameni atât de tare încât uni, care erau destui de puternici, au ajuns să se convertească, printre care și vameși, și soldați. Vameșii l-au întrebat la un moment ce trebuie să facă ei, însă Ioan le-a răspuns că Nu pretindeți mai mult decât ceea ce a fost fixat pentru voi. Și soldați s-au căit pentru păcatele lor de aceea și ei i-au cerut sfatul, însă Ioan le-a spus lor Nu maltratați și nu acuzați pe nimeni pe nedrept și fiți mulțumiți cu solda voastră! Mesajul său s-a răspândit cu repeziciune în lung și în lat. Sfântul Marcu spunea că întregul Ierusalim și întreaga Iudee au ascultat de glasul său i s-au lăsat botezați de el în râul Iordan, mărturisindu-și păcatele.

Acum că am trecut pe scurt prin viața sfântului Ioan Botezătorul, prin faptele și cuvintele sale, apare o întrebare, ce anume dorește să ni se transmită prin această sărbătoare, prin acest exemplu de viață?

În primul rând umilința. Și putem vedea umilința lui Ioan în momentele în care nu dorea să atragă atenția asupra lui însuși, ci îi îndrepta pe oameni spre Isus. Oameni au început, la un moment dat să se întrebe dacă Ioan era Mesia însă el i-a asigurat că nu este. El a declarat că slujirea sa, ministerul său era acela de a pregăti venirea, sosirea lui Mesia. În evanghelia după Marcu îl putem auzi pe Ioan spunând că Eu v-am botezat cu apă, însă el vă va boteza cu Duhul Sfânt. În momentul în care Isus a venit la Ioan pentru ai cere botezul, Ioan l-a recunoscut imediat pe Isus spunându-le tuturor celor din jurul său Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii! Aceste cuvinte sunt și vor fi atât de puternice încât au fost introduse și în rugăciunea de la Sfânta Liturghie, în momentul în care preotul ține ridicată ostia sfântă pregătindu-ne totodată pentru sfânta împărtășanie cu exact aceste cuvinte. Isus și-a început activitatea publică, slujirea după ce a fost botezat de către Ioan în râul Iordan.

De amintit e faptul că evrei aveau o anumită convingere, aceea că profetul Ilie se va mai întoarce, încă o dată pe pământ, pentru a-i pregăti pentru sosirea lui Mesia, însă Isus spusese, mai târziu că Ioan era Ilie care a venit și cu care au făcut ceea ce au vrut, după cum fusese scris (Mc 9,13). După ce l-a botezat pe Isus, Ioan își mai îndreaptă atenția încă o dată spre Isus și le spune celorlalți că El trebuie să crească, iar eu să mă micșorez. Despre acest moment ni se reamintește la câteva zile după această sărbătoare a nașterii lui Ioan Botezătorul, când are loc solstițiul de vară, moment din care, ziua se începe să se micșoreze, până în momentul în care vom celebra nașterea mântuitorului, la câteva zile după are loc solstițiul de iarnă moment din care ziua începe din nou să crească.

În al doilea rând curajul. Curajul lui Ioan îl putem vedea, cel mai bine, în momentele în care acesta condamna în mod public căsătoria regelui Irod cu soția fratelui său. Acest fapt ne amintește faptul că nu tot ceea ce este permis de către lege este și corect din punct de vedere moral. De exemplu, divorțul și avortul sau întreruperea de sarcină cum i se mai spune la noi în țară, și multe alte exemple pe care cu siguranță le cunoașteți și dumneavoastră. Însă Irod nu s-a lăsat atacat prea mult de către Ioan, așa că l-a arestat și la băgat în închisoare. Ioan a susținut adevărul, și asemenea multor altora care au avut curajul de a susține adevărul și în ziua de astăzi, a fost nevoit să plătească prețul suprem pentru acest curaj. Curajul lui Ioan în apărarea și susținerea demnității sfintei căsătorii și în condamnarea relației adultere dintre Irod și Irodiada a dus la un rezultat pe care îl cunoaștem cu toți, a dus la moartea sa, prin decapitare, în închisoare.

Însă, din păcate, istoria mereu se repetă, iar decapitarea lui Ioan Botezătorul s-a repetat și în cazul unui alt sfânt, sfântul Thomas Morus, sfânt care a fost comemorat cu două zile în urmă, vineri. Sfântul Thomas Morus s-a născut în Londra în anul 1478. A studiat legea și a intrat în Parlament în 1504. Când regele Henric al VIII-lea nu a reușit să facă nici un moștenitor, de pe urma căsătoriei sale cu Ecaterina de Aragon, regele a divorțat de ea și s-a căsătorit cu Anne Boleyn, căsătorie care a avut ca scop și obținerea unor moștenitori pentru tronul său. Din cauza faptului că Biserica nu îi permitea un astfel de lucru, Parlamentul a întocmit o lege prin care forța clerul să îl recunoască pe Henry ca și cap suprem al Bisericii. La scurt timp după acest episod, Thomas Morus a demisionat din postul său de Lord Cancelar, fiind conștient că dacă un lucru este permis de către lege, asta nu însemna că era corect și din punct de vedere moral. În ziua de 14 aprilie, Thomas a fost chemat la Lambeth, unde i s-a cerut să depună jurământul, jurământ pe care l-a refuzat, motiv pentru care a fost închis în Turnul Londrei. A fost judecat pentru trădare în Westminster Hall, unde a și fost găsit vinovat. Asemenea sfântului Ioan Botezătorul, a fost decapitat, în ziua de 6 iulie 1535. Ultimele sale cuvinte au fost, cel mai bun slujitor al regelui, însă mai întâi lui Dumnezeu. A fost canonizat de către papa Pius al XI-lea în 1935.

Curajul lui Ioan în susținerea și apărarea adevărului despre căsătorie, ce a fost urmată de către decapitarea sa, ne provoacă și pe noi, în aceste timpuri în care nu este la modă să rostești adevărul sau să trăiești după adevăr. Atât el cât și Thomas Morus, ne reamintesc că doar pentru faptul că un anumit comportament este înscris în legea țării, acest fapt nu înseamnă că este și corect din punct de vedere moral. Ioan a îndepărtat atenția sa de la oameni spre Isus, amintindu-ne că și noi va trebui să facem la fel în viețile noastre. În fiecare dintre noi, noi înșine va trebui să ne micșorăm și să îl lăsăm pe Isus să crească. Amin