2Rg 4,42-44
Ef 4,1-6
In 6,1-15
Ceea ce ne oferă lumea e mic însă Dumnezeu ne oferă mai mult decât ne putem imagina.
Cine suntem noi? Care e scopul vieții? Despre ce e viața? Viața ține doar de a ne îndeplini munca? Viața ține doar de a face bani? Viața ține doar de a lua ceea ce îmi doresc? Viața ține doar de mâncare, muncă, somn, și de a le face pe toate din nou în următoarea zi și în ziua de după și tot așa? Oare mai e și altceva la viață? Ne oferă oare viața și alte oportunități? Da viața ne oferă și alte oportunități. În această viață primim ocazia de a dobândi viața veșnică a lui Dumnezeu. Putem pierde tot ce vedem în jur, sau putem avea posibilitatea de a trăi cu credință știind cine suntem noi de fapt, adică fii și fiice ale lui Dumnezeu. Dacă ne pierdem în tot ceea ce vedem în jurul nostru și cedăm ispitei momentului atunci ne vom trezi într-o adevărată problemă.
Gândiți-vă la cine suntem noi de fapt. Noi am fost creați de Dumnezeu pentru a fi fericiți alături de el pentru totdeauna în ceruri. Gândiți-vă la cum ar arăta veșnicia alături de Dumnezeu. Întreaga noastră viață de aici de pe pământ e asemenea unei picături de apă într-un ocean în comparație cu viața veșnică. Gândiți-vă la cum ar arăta viața veșnică alături de Dumnezeu. Gândiți-vă la cât de lungă va fi, fără sfârșit, veșnic. Gândiți-vă la ce a făcut Dumnezeu pentru noi. Din iubire Dumnezeu l-a trimis pe singurul său fiu Isus pentru a muri pentru noi, ca să plătească prețul pentru păcatele noastre. Așa că întrebarea e, cât de mult valorăm? Valorăm prețul sângelui lui Isus, adică suntem neprețuiți. Asta e și ceea ce credem despre noi înșine? Asta e modul în care reclamele de la TV portretizează oameni? Asta e viziunea pe care o promovează cultura noastră? Clar nu. Din moment ce avem credință și suntem fii și fiice ale lui Dumnezeu și știm că Dumnezeu ne-a promis viața veșnică putem vedea că reclamele de la TV și stilul lor de viață nu reflectă cine suntem noi de fapt, că acele reclame sunt simple minciuni, și că aproape tot ceea ce cultura noastră promovează sunt și ele simple gunoaie.
Astfel, avem nevoie de credință pentru a vedea și înțelege cine suntem noi. Avem nevoie de credință pentru a nu ne pierde în ideile stupide ale acestei lumi sălbatice care parcă a înnebunit. Avem nevoie de credință pentru a trăi cine suntem noi de fapt, copii ai lui Dumnezeu cu un viitor glorios. Avem nevoie de credință pentru a putea vedea că cele mai importante lucruri în viață sunt cele pe care nu le putem vedea, valorile noastre, că noi valorăm prețul sângelui lui Isus (1Pt 1,19). Avem nevoie de credință pentru a vedea viitorul pe care Dumnezeu ni-l oferă, posibilitatea trăirii vieții în acel mod care ne poate aduce bucuria. Ceea ce nu putem vedea e mult mai important decât ceea ce putem vedea. Dacă uităm ceea ce nu putem vedea atunci vom sfârși cu toți în mizerie. Dumnezeu ne oferă posibilitatea unei vieți minunate. Ceea ce ne oferă lumea e nimic însă Dumnezeu ne oferă o veșnicie de fericire. De ce majoritatea preferă să urmeze căile acestei lumii în locul a ceea ce ne oferă Dumnezeu? Ce contrast există între nebunia pe care ne-o oferă cultura noastră de adevărata fericire pe care ne-o oferă Dumnezeu.
Același contrast l-am putem observa în textul evangheliei de astăzi. Nimeni nu a putut vedea dincolo de cele cinci pâini și cei doi peștișori și de miile de oameni înfometați. Ei priveau la situație cu raționamentul uman. Însă ceea ce ne oferă Dumnezeu nu e din această lume. Iar pentru a o dovedi Isus a hrănit cinci mii de oameni cu doar cinci pâini și doi peștișori iar cu resturile care au rămas au umplut 12 coșuri, adică mult mai mult decât au avut la început pentru a mânca. Asta e ceea ce ne oferă Dumnezeu, mai mult decât de putem imagina. Discipoli au privit la întreaga situație cu logica umană. Filip i-a răspuns: “Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinari ca să ia fiecare câte puțin” (v.7). Nici Andrei nu a văzut posibilitățile divine, Este aici un copilaș care are cinci pâini de orz și doi peștișori. Însă ce sunt acestea pentru atâția?” (v.9). Aceasta e și gândirea lumii noastre de astăzi, care se pierde în cei două sute de dinari și în cele cinci pâini și doi peștișori pe când Dumnezeu ne oferă atât de mult. Același lucru l-am putut observa și în prima lectură de astăzi, luată din cartea Regilor. Elizeu i-a spus servitorului său să ofere sutelor de oameni douăzeci de pâini din sacul său însă servitorul a răspuns că nu ajung la 100 de oameni. Însă Elizeu a insistat și într-un final a mai și rămas.
Toate acestea mă duce cu gândul înapoi la ceea ce am început, Cine suntem noi? Care e scopul vieții? Despre ce e viața? Viața ține doar de a ne îndeplini munca? Viața ține doar de a face bani? Viața ține doar de a lua ceea ce îmi doresc? Ne oferă oare viața și alte oportunități? Da, ni se oferă viața veșnică a lui Dumnezeu și posibilitatea de a crește zi de zi tot mai aproape de Dumnezeu. Și nu doar asta, însă din moment ce cu toți suntem dragi lui Dumnezeu, atunci avem și o atitudine spirituală față de toți ceilalți. Acesta e motivul pentru care am auzit spunându-se în cea de-a doua lectură de astăzi, vă îndemn, să umblați în mod vrednic de chemarea pe care ați primit-o: cu toată umilința și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții în iubire… (Ef 4,1-2).
Dumnezeu ne oferă mai mult decât ne putem imagina. În evanghelia noastră de astăzi discipoli au privit situația cu logica umană. Filip i-a răspuns: “Nu le-ar ajunge pâine de două sute de dinari ca să ia fiecare câte puțin” (v.7). Nici Andrei nu a văzut posibilitățile divine, Este aici un copilaș care are cinci pâini de orz și doi peștișori. Însă ce sunt acestea pentru atâția?” (v.9). Aceasta e și gândirea lumii noastre de astăzi, care se pierde în cei două sute de dinari și în cele cinci pâini și doi peștișori pe când Dumnezeu ne oferă atât de mult. Amin
